Ce văd turiștii străini de pe terasa hotelului Cișmigiu: Bucureștiul muribund

Orașul văzut de sus nu seamănă deloc cu orașul văzut de jos, așa cum vara nu-i ca iarna. Numai de sus vezi cât de mult s-a întins cancerul timpului și al distrugerilor peste clădirile de patrimoniu din centrul orașului. Astăzi, la “Make Bucharest great again”, seria noastră dedicată caselor vechi restaurate și redate comunității, o să va spun povestea Hotelului Cișmigiu, unul dintre puținele imobile de pe Bulevardul Elisabeta care arată azi ca acum o sută de ani, atunci când a fost inaugurat. O poveste de succes, o clădire impunătoare și vie, înconjurată de case muribunde.

Înainte de pandemie, 90% dintre oaspeții hotelului Cișmigiu erau cetățeni străini. Luau micul dejun sus, pe terasa hotelului, așa cum se întâmplă la toate hotelurile mari și elegante din Europa. O terasă deasupra lumii. De sus, altfel înțelegi orașul în care ai venit și pe care vrei să-l cunoști. Când doamna Georgeta Grecu, directorul hotelului Cișmigiu, m-a dus pe terasă să văd cupolele emblematice pentru clădire, am rămas fără cuvinte.

Bulevardul Elisabeta era Broadway-ul Bucureștiului interbelic. Astăzi, de sus, vezi o zonă calamitată

Sunt foarte multe clădiri care s-au pierdut, sunt și mai multe clădirile care se vor pierde în următorii ani, nu e nevoie de cutremur, vor cădea de la sine, din păcate.”, îmi spune Georgeta Grecu, directorul hotelului. A început să lucreze în domeniul hotelier în anul 1994 la Sofitel, primul lanț hotelier care a intrat pe piața din România după 1989. În anul 2003 a ajuns la Londra unde s-a ocupat de vânzări la Novotel London Tower Bridge. Cunoaște Londra, iubește Bucureștiul de azi si de altădată, iar hotelul Cișmigiu rămâne proiectul său de suflet. Ne uităm impreuna la Bucureștiul muribund, ce wiew impresionant, și îmi spune “uitați acolo în casa aceea albă a stat bijutierul Casei Regale”. Mă uit și acolo e doar o carcasa, o rană în care nu mai locuiește nimeni.

bucurestiul muribund
Wiew catre Intercontinental, kilometrul zero al Bucurestiului.

Buricul târgului stă să cadă, dar asta nu se vede de jos, că jos s-a mai dat cu bidineaua înainte de alegeri

Hotelul Cișmigiu a avut noroc. Clădirea solemnă, ridicată la început de secol 19 de doi frați aromâni, cu arhitectură în stil art-nouveau, cu o personalitate retro chic, ajunsese în anii 90 un buncăr insalubru. După ce a fost cumpărată de la urmașii proprietarilor de compania imobiliară Hercesa, a intrat în reconstrucție, a fost păstrată doar fațada pentru că restul era prea degradat. Elegantul edificiu a devenit un ansamblu multifuncțional care găzduiește acum Librăria Humanitas și Institutul Cervantes. Este singura clădire istorică din București cu parcare subterană. Doamna Grecu îmi spune istoria hotelului și, totuși, nu-mi pot lua ochii de la apocalipsa de jos. De sus, vezi ca-n palmă dimensiunea distrugerilor care se învecinează cu Cercul Militar, cu Primăria, cu Inter-ul. Mă gândesc ca aici este miezul capitalei europene. Aici este buricul târgului București, iar buricul s-a înnegrit si stă să cadă, dar corpul nu observă.

georgeta, grecu
Pentru Georgeta Grecu, directorul hotelului, Cismigiu ramine un proiect de suflet.

La început de secol, hotelul avea apă caldă în camere, telefon, lift, căldură, mare lux

Dar să lăsăm ce este urât și irecuperabil, să ne întoarcem la povestea hotelului Cișmigiu, plină de poezie, mister și dramă. În anul 1912, inginerul cu studii la Paris Nicolae Nacu Pissiota ridică hotelul Palace, adică Cismigiul de astăzi, împreună cu vărul sau Arghir Culina, arhitect. Culina a mai făcut în București hotelul Luvru ( astăzi, Capitol) și hotelurile Negoiu, Union și Ambasador. A ieșit o bijuterie în stil eclectic, cu elemente neo-clasice și Art Nouveau, curent arhitectural la modă în Europa de atunci.

 
hotel cismigiu, vedere
Hotelul Palace, astăzi Cismigiu in anul 1912, la inaugurare.

La inaugurare, hotelul era o minune. 200 de camere cu băi proprii, cu săli de lectură și de corespondență, bar și sala de biliard, restaurant cu galerie superioară, unde mai târziu, in 1941, se va deschide Berăria Gambrinus. Avea bucătari aduși de la Paris, telefon, se dădeau concerte simfonice la cină, avea două lifturi, iar în camere decorațiunile de pe pereți erau poleite cu foița de aur. Avea chiar și omnibus-automobil care aducea și ducea oaspeții la Gara de nord, la tren.

vedere, hotel palace
Hotelul Cismigiu a fost refacut, fațada a fost restaurată intregral, dupa o suta de ani de istorie.

Personalul hotelului venea din țări apusene și vorbea franceză, germană și engleză, de la bucătari la cameriste. La recepție, oaspeții care se înregistrau completau foi cu antet și erau serviți cu delicatesuri de ciocolată de la Nae Berindei. Ce viață! Primul director a fost George Fabris, fost Director al Apartamentelor și Voiagelor al M.S Leopold al Belgiei.

Interesant mi se pare, ca un arc peste timp, faptul că arhitectul a fost un aromân, Arghir Culina, iar o sută de ani mai târziu tot un arhitect aromân, Elena Saricu, a restaurat fațada hotelului și s-a ocupat de proiect. Și încă o coincidență, primul director se numea George, George Fabis, iar primul director după renovare se numește Georgeta.”, îmi spune doamna Georgeta Grecu si zimbim.

 
interior hotel cismigiu
Welcome to the hotel Cismigiu, interior după reconstrucție.

În anii 90, hotelul a fost căminul studenților la teatru; o fată a murit după ce a căzut în casa liftului

Urmează Comunismul, dușmanul clădirilor somptuoase făcute de exploatatori. În 1948, “Palace” devine hotelul “6 Martie”, botezat după ziua în care s-a instaurat guvernul Petru Groza. Tot “6 martie” se va numi și Bulevardul Elisabeta, pînă în anul 1965, când devine Bulevardul Ghe Gheorghiu Dej. La “Gambrinus” aflat la parterul hotelului, cântau Aurelian Andreescu și Gil Dobrică, până în anii 80 când emblema art-nouveau-ului bucureștean întră în declin total. Nu mai avea curent și nici apă în camere. În 1990 devine cămin pentru studenții de la Academia de Teatru și Film, artiști care-și trăiesc tinerețea într-un loc mizerabil. În 1995, hotelul Cișmigiu ajunge pericol public, o fată basarabeancă moare după ce cade în casa liftului. În sfârșit, ruina este închisă după tragedie, din cauza stadiului înaintat de degradare.

santier, hotel cismigiu
Santier din timpul lucrarilor de refacere a hotelului Cismigiu.
Welcome to the hotel Cișmigiu e ca un sicriu” de Tudor Chirilă, un hit care vorbește despre clădirea ‘”hrubă” în care puteai să mori

În anul 1999, Tudor Chirilă lansează celebra melodie “ Hotel Cișmigiu”, pornind de la tragedia tinerei care și-a pierdut viața în casa liftului, un cover după hit-ul “Hotel California” de Eagels. Pe versuri semnate de actorul Cristi Iacob. “De ce cântăm noi acest cântec? Deci, eu nu vreau să mă judece nimeni, nu vreau să mă judece nimeni greșit, lumea trebuie să știe exact ce a fost. Nu vreau să creadă lumea că am făcut un cover ca să vindem discul. Lumea trebuie să știe ce a fost Hotel Cișmigiu, este fostul cămin al Facultății de Teatru și acolo, într-o seară de iarnă, o fată s-a prăbușit în casa liftului și nimeni nu a intervenit timp de trei ore. E o realitate crudă, lumea nu trebuie să uite”, spune Tudor chirilă în preambulul piesei. “Welcome to the hotel Cișmigiu” va avea un succes instant, poate și pentru că vorbește despre cutremur, bulină roșie, frică, întuneric, foame, tinerețe distrusă de un loc infect. Ascultați aici si vă amintiți, dacă doriți.

imagine, hotel cimsigiu
Cameră de hotel de sus, ultimul nivel al hotelului

Hotel Cișmigiu – renașterea

A fost cel mai mare proiect din țară de păstrare fațadă și de demolare a interiorului. Fațada a fost ranforsată și sprijinită cu niște stâlpi mari din oțel din interior, este impresionant ce au putut să facă. Pe la etajul trei au găsit niște bombe neexplodate, este adevărat. Acele cupole pe care le vedeți acum au fost demolate după bombardamentele din 1944 și au fost refăcute în anul 2017. Este proiectul meu de suflet pentru că mi-au plăcut intotdeaunda istoria, tradiția, faptul că te legi de ceva din trecut, nu poți să fii cineva dacă nu ai un back-ground, o rădăcină culturală. Și, mi-a plăcut că am putut să pun o părticică din sufletul meu, împreună cu colegii mei, să readucem la viață această clădire, o perioada foarte mare, șase ani de la deschidere am fost printre primele trei hoteluri din București, pe trip advisor și booking. Acum suntem în primii zece, au apărut alte hoteluri mai noi”, imi spune Georgeta Grecu.

 
fatda hotelului cismigiu
” Fațada hotelului a fost pastrată, a fost o lucrare impresionantă”.
Pandemia a golit hotelul. “Ne lipsește cultura propriei indentitați și a propriei valori”

Pandemia a fost o catrastrofă, aproape 90 % dintre oaspeții hotelului erau străini, am pierdut 80% din businnes, în 2020 am funcționat cu întreruperi vreo câteva luni și, de la un grad de ocupare de 85%, am ajuns la un grad de ocupare de 17%. Acum, încet, încet ne reinventăm, căutăm alte canale de distribuție, încercăm să ne adresăm oaspeților români. Bucureștiul nu a fost niciodată o destinație de plăcere, de petrecere a timpului liber pentru cei din provincie, ar fi o destinație excelentă de promovat în țară pentru turism cultural. Din păcate, nu se promovează asta, nici Bucureștiul, sincer, nu știe să se promoveze, nici în țară nu se promovează muzeele din București, parcurile din oraș, clădirile și tururile frumoase pe care orașul le are de oferit”, spune Georgeta Grecu, director Hotel Cișmigiu.

Imagine din timpul santierului.
“Londra versus București nu există. Ar trebui să ne îngrijim de istoria orașului”

M-am întors de la Londra cu experiența a ceea ce înseamnă competiție. Deci, la hotelul unde am lucrat și care era chiar lângă Tower Bridge erau încă cinci sau șase hoteluri de cinci stele de jur împrejur și funcționam la un grad de ocupare de 70%. În week-end veneau oameni din țară să vadă Turnul Londrei, să-și învețe copiii despre istoria lor. Asta ne lipsește: cultura asta a propriei identități și a propriei valori, pe care ar fi bine să o promovați si dvs, B365, în rândul tineretului smart. Dar trebuie gândită împreună cu autoritățile locale, ca să nu mai cadă clădirile pe noi. Să mergem în Centrul Vechi și să nu ne gândim numai la baruri și restaurante, ci și la arhitectură, la cine stat, unde a stat, ce artist, ce personalitate. Londra versus București nu există, deși va spun sincer că oamenii ar fi mai mult mai doritori, mai calzi și mai doritori de oaspeți decât cei din Londra care suferă de overtourism. Ce am putea să facem și noi este această îngrijire a istoriei și valorizarea ei care ne ajută să știm de unde venim și să știm unde ne ducem. Fără asta, cine am fi, cine suntem?”, spune Georgeta Grecu, director Hotel Cișmigiu.

sursa: b365.ro