Ministerul Culturii și cronica unei finanțări intrate în gard

De SIMONA TACHE

În cele ce urmează veți citi povestea halucinantă a unui concurs-bătaie de joc, organizat de Ministerul Culturii, spusă de niște oameni care mai întâi l-au câștigat, iar acum, când din motive de neînțeles concursul se reia, nici măcar nu mai pot să se reînscrie. Citiți cu ochii voștri textul semnat de Ioana Călinescu, Ioana Cîrlig, Petruț Călinescu, Marin Raica și George Popescu, în timp ce vă loviți ritmic cu capetele de birou:

“În primăvară Ministerul Culturii ieșea la înaintare cu un discurs emoționant în care se scutura de molii și îmbrăca straiele unui finanțator cultural progresist, cu deschidere și viziune,­ lansând CultIN – un program de finanțare a industriilor culturale și creative. În numai câteva luni se alege însă praful de elanul revoluționar al Ministerului. Se împiedică și cade direct în nas. Mai exact, fără să dea explicații, anulează un concurs… la două luni de la anunțarea câștigătorilor. Decide să refacă totul de la zero, într-o variantă îmbunătățită. Bătrânește, old style, ca și prima oară, deși în plină epocă revoluționară a debirocratizării. Plus dosar cu șină. Cităm din anunțul de reluare a concursului: “Ofertele culturale din domeniul industriilor culturale şi creative sunt prezentate de solicitanţi sub forma unui dosar (în format clasic, cu şină)”. Oare câte proiecte creative încap într-un dosar cu șină? Ce se întâmplă ci cei care au câștigat prima dată? Ministerul e de treabă, le dă voie să mai aplice o dată (în caz că au fost pe fază și au aflat la timp de noul concurs). Dar atenție! Toate bâlbele organizatorilor s-au lăfăit pe timpul de implementare al proiectelor. Dacă la prima simulare de finanțare proiectele aveau șapte luni de desfășurare, acum mai au la dispoziție fix o lună și un pic.

Dar să derulăm calendarul eșecului mai detaliat:

Aprilie 2016

Se lansează CultIN, o linie de finanțare pentru hub-uri culturale. Se dau anumite detalii, unele lipsesc. Nu există niciun contact al organizatorilor, lumea întreabă haotic pe pagina de FB a ministrului Alexandrescu: care e perioada de implemenatare, care e deadline-ul? Anunțuri legate de concurs apar din când în când pe site-ul Ministerului, iar, pe măsură ce sunt înlocuite de altele mai noi, rămân ascunse într-o arhivă ce dă rezultate aleatorii la căutare.

 Mai 2016

Centrul de Fotografie Documentară, un proiect de grup, este unul dintre cei șapte câștigători ai finanțărilor CultIN. Uraaa, mai ales ca e proiectul nostru: Ioana Cîrlig, Petruț Călinescu, Marin Raica, George Popescu, Ioana Călinescu. O să producem povești foto sub aceeași pălărie, le grupăm și pe altele faine laolaltă sub un site nou. Țopăim precum Geoană la afișarea rezultatelor, înștiințăm partenerii, ne facem planuri. Până când primim un telefon dubios din interiorul ministerului care ne comunică neoficial că urmează să fim descalificați. Ne-ar lipsi o hârtie fiscală care nu părea obligatorie la momentul înscrierii, pentru că la dosar depusesem deja o altă hârtie care în mare spunea cam același lucru.

Luăm legătura cu un alt câștigător și aflăm că lui i s-a cerut telefonic acel act, după deadline. Că e doar o formalitate. Ne panicăm, nimeni nu ne spune nimic oficial, site-ul Ministerului refuză orice detaliu despre modalitățile de contactare. Încercați chiar și azi să vedeți dacă puteți da de cineva de la Minister prin site-ul lor. Au, în mod ironic, și un tab intitulat “Transparență”, dar, dacă apeși pe Contact, ești trimis pe homepage.

În fine, listele finale sunt publicate și de aici nu se mai mișcă nimic. Noi suntem acolo, negru pe alb, în lista de câștigători. Aflăm, apoi, de pe la colțuri, că noul Ministru al Culturii convoacă neoficial doar patru din cei șapte câștigători. De ce patru din șapte nu știm nici astăzi. Explicația celor din Minister este prea ridicolă pentru a fi menționată aici. Înghițim în sec la penibilul situației, dar ne ducem și noi la întâlnire. Neinvitați. În cap ne sună un singur argument: suntem pe lista de câștigători. Aici Ministerul admite că au fost foarte multe greșeli de organizare, diferite regulamente și norme au fost aplicate pentru fiecare participant. Pe lângă mângâieri pe cap pentru minunatele proiecte, doamna Ministru ne promite o soluție în două săptămâni. Apoi tăcere mai bine de o lună jumate.

Iunie 2016.

A trecut o lună peste termenul promis și în continuare nu știm nimic. Aveam parteneri implicați, un calendar al activităților, ne e clar că totul e deja dus naibii, dar ni s-ar părea de bun simț măcar o explicație. Sunăm, insistăm până ni se răspunde: “A, cum, nu știați, nu v-a anunțat nimeni? Am găsit soluția. Refacem concursul”.

Iulie 2016

Reapare anunțul concursului pe site-ul Ministerului Culturii. Solicitanții, de data asta, trebuie să prezinte 7 kg de documente în print, semnate conform cu originalul. Toate prezentate obligatoriu într-un dosar cu șină. Timp de implementare a proiectelor: o lună și un pic (față de șapte inițial). Mai putem noi oare reaplica cu proiectul nostru câștigător, care a fost gândit pentru șapte luni, din care șase s-au pierdut cu bălmăjelile Ministerului? Nu mai putem.

Ne e din nou foarte ciudă, mai ales că astea se întâmplă acum, când la alte ministere se fac reale progrese.

21.07.2016

Ioana Călinescu

Ioana Cîrlig

Petruț Călinescu

Marin Raica

George Popescu

(Centrul de Fotografie Documentară)

Later edit: Între timp, Caramitru e uns director al Teatrului Național pentru încă 5 ani. Nu, nu a fost vreun concurs, i-a evaluat cineva proiectul de management pentru următorii 5 ani, a zis că e bun și aia e. Știu, vi se pare că nu ați citit bine, dar chiar nu a existat posibilitatea să candideze și altcineva pe acel post, nu se organizează concurs decât dacă managerul evaluat ia notă mai mică de 7, ceea ce n-a fost cazul lui Caramitru. El ia mereu numai note mari, de-aia e directorul TNB de 11 ani și se pregătește pentru încă un mandat de 5 ani. Așa e legea, special făcută pentru dinozauri. Cum adică cine l-a evaluat și a decis că e competent și numai bun să conducă teatrul încă un cincinal? Nu mai puneți întrebări tâmpite. Nu se știe, componența comisiei nu a fost publică. Tentativa lui Vlad Alexandrescu de a schimba modul de desemnare a managerilor instituțiilor culturale (pentru care, de altfel, Caramitru a și făcut superscandal), a murit în prafa murit în praf. Ne-am lins pe bot de reformă, se pare. Mie mi se pare halucinant.

Later later edit: precizare importantă de la Miruna Runcan:
“Toata discutia e alaturea cu drumul, din punctul de start. Ministrul Alexandrescu nu a (putut) modifica(t) legea – Caramitru poarta majoritar raspunderea, dar nu doar el. Parlamenul nu a aprobat ordonante de vara pentru Cultura. Evaluarea directorilor de nationale era LEGAL obligatorie in aceasta vara. Comisia (oricare-ar fi fost) nu putea opera decat pe metodologiile legii actuale. Care, (orideunde-ai fi numarat, de jos in sus sau de sus in jos) la cei 5 ani anteriori, nu puteau da decat acest rezultat. Nu, Caramitru nu e prieten cu mine, (foarte) dimpotriva. E un blocaj, restul sunt emotii si fitze.”

Sursa: http://www.simonatache.ro/2016/07/21/ministerul-culturii-si-cronica-unei-finantari-intrate-in-gard/