Epstein zguduie Londra, dar îl ocolește pe Trump

Deși nu a avut legături cu Jeffrey Epstein, premierul britanic Keir Starmer riscă să-și piardă funcția, în timp ce Donald Trump rămâne politic intact, ilustrând diferența dintre vulnerabilitatea Londrei și imunitatea Washingtonului.

Premierul britanic Keir Starmer nu a fost niciodată implicat direct în scandalul Jeffrey Epstein, însă efectele acestuia amenință să-i fie fatale politic. Într-un contrast frapant, președintele american Donald Trump, al cărui nume apare în unele documente de anchetă legate de finanțistul decedat, nu se confruntă cu riscuri similare privind poziția sa.

Criza politică din Regatul Unit se adâncește pe măsură ce noi dezvăluiri din dosarele Epstein alimentează furia publică și instabilitatea internă. În Statele Unite, în schimb, victimele lui Epstein se lovesc de inerție instituțională, iar anchetele nu par să producă efecte politice majore asupra liderilor de la vârf. Diferența reflectă atât forța politică a lui Trump, cât și fragilitatea aproape existențială a lui Starmer.

În Marea Britanie, instituțiile dedicate responsabilității publice și controlului politic funcționează cu o rigoare care amplifică efectele scandalului. La Washington, controlul exercitat de Trump asupra Departamentului Justiției și dominația sa asupra Congresului republican îl feresc de o examinare critică severă. În același timp, extinderea globală a dosarelor Epstein — care ajung acum până în Norvegia și Polonia — arată dimensiunea uriașă a unui scandal ce continuă să se propage la aproape șapte ani de la moartea sa în detenție.

Presiunea nu se limitează însă la Downing Street. În Regatul Unit, indignarea publică față de legăturile cu Epstein a dus la o măsură fără precedent: regele Charles al III-lea și-a deposedat propriul frate, fostul prinț Andrew, de titlurile regale și l-a forțat să părăsească reședința de pe domeniul Windsor. Nicio figură publică din Statele Unite nu a fost supusă unui tratament comparabil, în ciuda faptului că Epstein a fost acuzat de trafic sexual și abuzuri asupra minorilor, iar autoritățile au stabilit că s-a sinucis în închisoare în 2019, înainte de proces.

Cel mai sonor caz de repercusiuni în SUA rămâne cel al fostului secretar al Trezoreriei, Larry Summers, care s-a retras din viața publică după apariția unor e-mailuri compromițătoare cu Epstein. Însă, la nivel politic, impactul a fost limitat.

În Marea Britanie, situația este explozivă. Guvernul Starmer a fost zguduit de o revoltă internă în Partidul Laburist, iar premierul a fost nevoit să recunoască în Parlament că știa despre relația dintre fostul ministru Peter Mandelson și Epstein, în ciuda căreia l-a numit ambasador la Washington. Mandelson a fost ulterior demis, a părăsit Camera Lorzilor și Partidul Laburist și se confruntă acum cu o anchetă penală, după ce noi documente sugerează că ar fi transmis informații sensibile lui Epstein în timpul crizei financiare din 2008.

Pentru Starmer, scandalul Epstein nu este doar despre faptele unui finanțist decedat, ci despre acumularea unor crize politice mai vechi care îi subminează autoritatea. Într-un sistem în care prim-miniștrii nu au mandate fixe, fiecare ezitare este amplificată, iar speculațiile despre o eventuală schimbare de lider devin parte din rutina zilnică a vieții politice de la Westminster.

De cealaltă parte a Atlanticului, Trump pare aproape imun la astfel de furtuni. Deși relația sa trecută cu Epstein ridică întrebări, nu există dovezi de fapte penale și nu au fost formulate acuzații. Strategia sa politică, bazată pe suprasaturarea spațiului public cu crize și controverse, face ca un scandal anume să se piardă în zgomotul general. În plus, lipsa unui mecanism parlamentar comparabil cu interpelările directe din Marea Britanie îi oferă un avantaj decisiv.

Astfel, același scandal produce efecte radical diferite. În timp ce la Londra poate provoca prăbușirea unui premier, la Washington el pare doar un episod într-o succesiune nesfârșită de controverse, fără consecințe existențiale pentru liderul de la Casa Albă.