Mandelson: Europa devine irelevantă în „era Trump”
Fostul ambasador britanic la Washington lansează un atac dur la adresa liderilor europeni, inclusiv a premierului Keir Starmer, acuzând reacții isterice și lipsă de realism strategic în fața noii ordini geopolitice impuse de Donald Trump.
Peter Mandelson avertizează că Europa riscă să alunece spre irelevanță globală dacă nu își asumă rapid puterea militară și financiară necesară pentru a conta într-o lume dominată de raporturi de forță. În primele sale comentarii politice după demiterea din funcția de ambasador al Marii Britanii în Statele Unite, Lord Mandelson a criticat dur reacția liderilor europeni, printre care și Keir Starmer, la planul președintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei.
Mandelson a descris poziționările europene drept „histrionice” și a susținut că acestea trădează o slăbiciune geopolitică profundă. În opinia sa, fără „hard power și hard cash”, Europa va continua să piardă influență în ceea ce el numește „era Trump”. Fostul diplomat a mers mai departe, afirmând că Trump a reușit „mai mult într-o singură zi decât diplomația clasică în ultimul deceniu”, făcând referire la capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro de către Statele Unite.
Declarațiile sale sunt percepute ca o critică indirectă la adresa lui Starmer, care a încercat în ultimele zile să mențină un echilibru delicat între loialitatea față de Washington și respectarea principiilor dreptului internațional. Premierul britanic a semnat recent o declarație prin care îi cerea lui Trump să respecte suveranitatea Danemarcei asupra Groenlandei, după ce Casa Albă a anunțat că analizează „o gamă de opțiuni” pentru a dobândi teritoriul, inclusiv varianta folosirii forței militare.
Downing Street a confirmat că Starmer a discutat miercuri seară cu Trump într-o convorbire telefonică în care și-a „prezentat poziția privind Groenlanda”, fără a oferi detalii suplimentare. Deși a evitat să critice public acțiunile Statelor Unite în Venezuela, premierul britanic a insistat constant că viitorul Groenlandei trebuie decis exclusiv de teritoriu și de Danemarca.
Într-un articol publicat în revista The Spectator, Mandelson susține însă că aceste reacții europene scot la iveală o „impotență geopolitică în creștere”. El argumentează că Trump nu va invada Groenlanda, deoarece nu are nevoie să o facă. În schimb, amenințările la adresa securității arctice venite din partea Chinei și Rusiei vor forța Europa să iasă din zona declarațiilor simbolice despre suveranitate și viitorul NATO și să intre într-o fază de discuții serioase despre securitate și putere reală.
Mandelson afirmă că problema majoră nu este Groenlanda în sine, ci modul în care Europa și America vor reuși să ajungă la un „modus vivendi” într-o lume remodelată de Trump. El respinge ideea că actualul președinte american ar fi distrus ordinea internațională bazată pe reguli, susținând că aceasta „încetase să mai existe” cu mult înainte de venirea lui Trump la Casa Albă.
În analiza sa, fostul ambasador spune că sistemul internațional postbelic a început să se destrame în urmă cu aproximativ două decenii, odată cu ascensiunea Chinei ca mare putere capabilă să conteste dominația americană. În acest context, Trump nu ar fi un „populist disruptiv”, ci un lider care acționează într-o realitate geopolitică deja schimbată.
Mandelson acuză liderii europeni că nu s-au adaptat nici acum la această „revoluție în desfășurare” și că interpretează greșit doctrina „America First” ca însemnând „America Alone”. El amintește că Statele Unite au intervenit activ în Ucraina și Gaza, demonstrând că nu s-au retras din rolul de actor global.
În opinia sa, Europa este prea preocupată de mesajele de pe rețelele sociale ale lui Trump și prea puțin interesată de raționamentele strategice care le stau la bază. În locul indignării și al declarațiilor de principiu, liderii europeni ar trebui să se întrebe de ce Statele Unite își ajustează politica externă și cum pot aliații americani să gestioneze consecințele acestei schimbări.
„Este momentul să înceteze mersul pe piggyback”, afirmă Mandelson, cerând Europei să își asume pe deplin responsabilitățile militare și financiare, nu doar să se limiteze la „cuvinte frumoase”. El susține că abordarea decisivă a lui Trump este preferabilă „analizei paralizante” și blocajelor birocratice care au caracterizat atât unele administrații americane anterioare, cât și funcționarea ONU și a Uniunii Europene.
Mesajul lui Mandelson este unul dur, dar clar: într-o lume în care forța și resursele contează mai mult decât declarațiile de principiu, Europa trebuie să aleagă rapid între adaptare și marginalizare.
