Teroare, frică și tăcere oficială: Cum au devenit romii din Ballymena ținte ale urii rasiale

Un reportaj cutremurător din Irlanda de Nord, unde sute de cetățeni români de etnie romă au fost nevoiți să fugă după izbucnirea unor proteste violente

Ballymena, un orășel aparent liniștit din Irlanda de Nord, a devenit în ultimele zile scena unor violențe rasiale tulburătoare, care au obligat sute de familii de romi, cetățeni români, să-și abandoneze locuințele și să fugă din calea furiei străzii. Protestele au pornit după ce o adolescentă localnică a acuzat doi băieți romi de tentativa unui viol.

Într-o spirală de haos și xenofobie, peste cincizeci de locuințe ale imigranților au fost vandalizate sau incendiate, iar familii întregi — multe cu copii mici — s-au trezit forțate să doarmă în mașini, parcări sau să se refugieze la prieteni și rude. Aproximativ două sute de familii au părăsit Irlanda de Nord, de teamă pentru siguranța lor.

O reacție tăcută din partea autorităților române

În tot acest timp, ambasadorul României nu a apărut nici în Ballymena, nici în spațiul public cu un mesaj de solidaritate. Singura prezență diplomatică activă a fost cea a ambasadorului Filipinelor, care a venit special de la Londra pentru a-și încuraja cetățenii și a le promite sprijin. În fața unei săli modeste, dar pline de oameni speriați, el a declarat: „Dacă v-ați pierdut bunurile, statul nostru le va înlocui. Nu sunteți singuri.”

Între timp, comunitatea romă din Ballymena a fost abandonată în liniștea oficială a diplomației române. Activistul Nicu Ion, consilier local în Newcastle și reprezentant al unei coaliții pentru drepturile romilor, a condamnat lipsa de reacție a statului român: „În ziua în care tensiunile atinseseră un punct critic, pe site-urile ambasadelor și consulatelor noastre nu exista nicio informare.”

O ură care nu se mai ascunde

La Ballymena, jurnaliștii români de la HotNews au întâlnit localnici care declarau fără ocolișuri că „problema nu e cu imigranții în general, ci cu romii”. Pe ușile filipinezilor au fost puse steaguri pentru a nu fi confundați. În cartiere, locuitorii autohtoni și-au marcat casele cu afișe „Locals live here” pentru a se delimita de imigranți.

Un irlandez din oraș, Gary Lamonte, a rezumat poziția unei părți din comunitatea locală: „Avem o problemă cu nivelul uriaș al imigrației. Nu-i vrem pe cei care nu oferă nimic societății. Unii nu se integrează, nu înțeleg stilul nostru de viață, nu își plătesc taxele, nu au asigurări, fac mizerie pe străzi.”

Frica a devenit un mod de viață

Pe fondul zvonurilor și tensiunilor, familiile de romi au fost ținta directă a represaliilor. Mașini incendiate, case devastate, copii în brațe fugind din calea sticlelor incendiare. Cornelia, o româncă ce lucra la Moy Park, a plecat vineri din oraș împreună cu copilul de opt luni: „Casa noastră era vizată. Proprietarii ne-au spus că protestatarii au amenințat că-i dau foc. Ne-am speriat și plecăm în România.”

În același timp, alți români, non-romi, declarau fără ezitare că ei „nu au nimic de-a face cu problema” și că „românii puri sunt respectați”. O fragmentare socială dureroasă, care împarte cetățeni de aceeași naționalitate în buni și răi în funcție de etnie.

Rădăcini adânci și un trecut violent

Istoria recentă a Ballymenei nu este străină de violență. În anii ’90 și 2000, protestanții au atacat școli și biserici catolice. În 2018, gruparea extremistă Britain First a publicat un clip cu titlul: „Un oraș mic din Irlanda de Nord, invadat de țigani români”.

Conform recensământului din 2021, doar 4,9% din populația din Ballymena nu este albă. Dar orașul are una dintre cele mai ridicate rate de imigrație din Irlanda de Nord: peste 17%, mai mult decât dublul mediei naționale.

Ce urmează?

Într-o seară de vineri liniștită, o echipă de jurnaliști români a constatat că tensiunea persistă. Mașinile de poliție patrulează intens, iar un ofițer a confirmat: „Sunt rasiști. Nu au o problemă doar cu romii, ci cu toți străinii.” Apoi a adăugat amar: „Ați văzut zidul din Belfast? Copiii catolici încă se bat cu cei protestanți. Așa sunt crescuți.”

Această realitate dureroasă ridică întrebări despre viitorul conviețuirii etnice în regiune, dar și despre protecția pe care statul român o oferă propriilor cetățeni în diaspora. În Ballymena, romii au devenit ținte, dar dincolo de foc și piatră, cel mai greu de suportat rămâne indiferența.