„Au distrus SUA programul nuclear al Iranului? Ce știu cercetătorii”
Dupăcum se știe deja, în dimineața de 22 iunie, lumea a aflat că avioane invizibile americane au lovit cu bombe pătrunzătoare („bunker-busters”) și rachete de croazieră trei obiective-cheie ale programului nuclear iranian: complexul de îmbogățire a uraniului de la Fordow, uzina de la Natanz și centrul de cercetare nucleară din Isfahan. Operațiunea, menită să slăbească capacitatea Iranului de a produce arme nucleare, a urmat unei serii de lovituri inițiate de Israel, care și-a continuat atacurile în zilele următoare.
Pe 23 iunie, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a anunțat că se așteaptă „pagube foarte semnificative” la instalația subterană de la Fordow. Imagini satelitare furnizate de compania Maxar arată cratere și distrugeri vizibile la suprafață, însă amploarea reală a avariilor rămâne ascunsă în adâncimea facilității.
Analize experte
Potrivit specialiștilor, loviturile au întârziat substanțial – dar nu definitiv – programul nuclear iranian. „Este probabil ca programul să fi fost amânat serios, însă nu permanent. Iranul și-ar fi putut muta stocurile de uraniu foarte îmbogățit și chiar unele centrifuge în alte locații”, a declarat David Albright, președinte al Institute for Science and International Security din Washington D.C., într-un interviu acordat revistei Nature.
Albright, un veteran al analizei programului nuclear iranian, subliniază că:
-
Evaluarea daunelor de suprafață este relativ facilă, deoarece funcția fiecărei clădiri este cunoscută de ani de zile.
-
Situația instalațiilor subterane este mult mai dificil de apreciat; bombe americane mai puternice decât cele israeliene sugerează distrugeri extinse sub nivelul solului.
-
Informațiile de la sol și interceptările de comunicații vor fi decisive pentru o estimare exactă, în lipsa unor inspecții intrusive agreate diplomatic.
Fără scurgeri radioactive – deocamdată
AIEA nu a detectat scurgeri de materiale radioactive la Natanz, Isfahan sau Fordow, iar indiciile sugerează că Iranul și-a evacuat din timp stocurile de uraniu îmbogățit. Oficiali americani au confirmat că ținta a fost strict infrastructura, nu materialul nuclear.
Întrebat despre pericolul unei eventuale loviri a centralei nucleare de la Bushehr, Albright avertizează că „ar fi dezastruos”, dat fiind că fragmentele radioactive din miezul unui reactor sunt mult mai periculoase decât uraniul neiradiat. Israelul a declarat însă că nu va ataca reactoare și ar fi ajuns la un acord cu Rusia, operatorul centralei, să le evite.
Ce urmează?
În lipsa unor inspecții internaționale, serviciile de informații americane și israeliene vor trebui să se bazeze pe imagini satelitare, interceptări și surse umane pentru a determina cu precizie efectele raidurilor. Pe plan diplomatic, comunitatea internațională va urmări reacția Iranului, dar și eventualele încercări de relansare a negocierilor privind programul său nuclear.
