China începe construcția celui mai mare baraj hidroelectric din lume, pe platoul tibetan
China a lansat oficial construcția celui mai ambițios și controversat proiect energetic din istoria sa recentă: un baraj hidroelectric gigant, amplasat în cursul inferior al râului Yarlung Zangbo, pe marginea estică a platoului tibetan. Anunțul a fost făcut de premierul Li Qiang, care a descris inițiativa drept „proiectul secolului”, într-un context marcat de presiuni internaționale legate de mediu și tensiuni geopolitice regionale.
Costul estimat al proiectului se ridică la aproximativ 170 de miliarde de dolari, iar capacitatea anuală prognozată este colosală: 300 de miliarde de kilowați-oră. Acest volum energetic ar urma să alimenteze atât regiunea Tibetului, cât și mari zone din restul Chinei, susținând astfel obiectivul guvernului de a atinge vârful emisiilor de carbon înainte de 2030 și neutralitatea climatică până în 2060.
Cinism ecologic sub mască verde
Deși oficialii chinezi insistă că proiectul va fi realizat cu „un accent deosebit pe conservarea ecologică”, criticii spun că impactul asupra ecosistemului tibetan și al populațiilor din aval este inevitabil și potențial devastator. Niciun detaliu nu a fost oferit privind numărul de persoane care vor fi relocate sau efectele cumulative asupra faunei și florei din regiune.
ONG-urile de mediu, în frunte cu Campania Internațională pentru Tibet, avertizează că barajul va afecta ireversibil biodiversitatea platoului și va pune în pericol mijloacele de trai ale milioane de oameni din India și Bangladesh, țări aflate în avalul fluviului. Guvernele celor două state și-au exprimat deja îngrijorarea, temându-se de o posibilă gestionare unilaterală a resurselor de apă din partea Chinei.
Un baraj strategic și simbolic
Barajul va fi format dintr-o cascadă de cinci centrale hidroelectrice, proiectate să funcționeze în tandem, și va deveni nu doar un colos tehnologic, ci și un instrument geopolitic. Poziționat strategic într-o zonă sensibilă din punct de vedere politic și geografic, proiectul reflectă ambițiile Chinei de a domina infrastructura energetică regională, într-un moment în care energia devine un element central în diplomația globală.
Xinhua notează că proiectul va stimula industrii conexe precum construcțiile, ingineria și logistica, contribuind și la dezvoltarea economică a regiunii Tibetului prin crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, criticii atrag atenția că aceste beneficii vin la pachet cu costuri majore asupra drepturilor comunităților locale și asupra echilibrului ecologic.
Confruntare între dezvoltare și conservare
Barajul Yarlung Zangbo devine astfel un simbol al dilemei contemporane între progresul tehnologic alimentat de energia verde și protejarea patrimoniului natural și uman. În lipsa unui consens regional și a unei evaluări transparente a impactului, China riscă să transforme un „proiect al secolului” într-un precedent cu reverberații îngrijorătoare.
Pentru Beijing, pariul este unul dublu: miza energetică internă și controlul apelor transfrontaliere. Pentru restul Asiei de Sud, însă, barajul chinez din Tibet ridică întrebări profunde despre dreptul la apă, echilibru ecologic și responsabilitate internațională într-o eră marcată de crize climatice.
