Dafen se reinventează după declinul industriei replicilor de artă
Artiștii și atelierele din Dafen, satul chinezesc renumit pentru reproducerea în masă a picturilor în ulei, au înregistrat o scădere a comenzilor și își schimbă modelul de activitate, trecând spre vânzarea de lucrări originale, ateliere pentru turiști și utilizarea unor tehnologii precum inteligența artificială, pe fondul declinului economic, al pandemiei și al unei schimbări a preferințelor consumatorilor.
Dafen a fost fondat în 1989, când un antreprenor din Hong Kong și-a mutat studioul de pictură în ulei în zonă pentru a profita de costurile reduse ale forței de muncă și ale locuințelor. Până la mijlocul anilor 2000, satul producea aproximativ 60% din picturile noi în ulei din lume. În 2018, industria locală a reproducerilor de artă era evaluată la circa 4,5 miliarde de yuani și implica în jur de 8.000 de lucrători, inclusiv artiști, producători de rame și agenți care vindeau replici ale unor opere occidentale celebre.
În ultimii ani, cererea pentru reproduceri a scăzut mai întâi pe piețele internaționale, apoi pe piața internă, din cauza factorilor economici și a pandemiei, iar gusturile consumatorilor chinezi s-au orientat tot mai mult către artă în stil chinezesc tradițional. Autoritățile din Shenzhen au susținut rebrandingul Dafen prin investiții culturale, inclusiv deschiderea Muzeului de Artă Dafen, iar spațiile din sat s-au transformat treptat: studiourile și galeriile au fost completate sau înlocuite de cafenele, hosteluri și galerii care prezintă caligrafie și peisaje shanshui. Mulți artiști au început să vândă online și să ofere ateliere de „experiență artistică”, care ajung să reprezinte o parte semnificativă din veniturile unor creatori.
La nivel individual, reacțiile variază. Qiu Junbin, în vârstă de 49 de ani, conduce un atelier care combină producția de replici cu realizarea de lucrări originale și cu ateliere pentru turiști; el estimează că atelierele de experiență asigură în prezent aproximativ 30% din veniturile sale. În același timp, unii artiști cu pregătire formală, precum Yang Huaxi, produc exclusiv opere originale și vând în piețe mai profitabile, dar recunosc că acest lucru este posibil doar având surse alternative de venit. Unii creatori au început să folosească inteligența artificială ca instrument pentru generarea ideilor și compozițiilor, iar operatorii locali semnalează provocări precum creșterea costurilor de închiriere și competiția din partea unor noi generații de artiști.
Dezbaterile legate de legitimitatea creației în Dafen rămân deschise: unii observatori subliniază că susținerea statului pentru promovarea originalității a facilitat accesul persoanelor fără instrucție artistică formală la activități creative, iar alții remarcă capacitatea satului de a adapta stiluri pentru producție de masă, fie manual, fie prin tehnologii digitale. În acest context, mulți artiști încearcă noi strategii — deschiderea de alte tipuri de galerii, folosirea rețelelor sociale sau revenirea la comenzi tradiționale — în efortul de a asigura sustenabilitatea economică a activității artistice din Dafen.
