Flota rusă din Mediterană, în pragul colapsului?

Un incendiu izbucnit la bordul unei nave spion rusești, Kildin, în largul coastei Siriei, scoate încă o dată în evidență starea precara a flotei navale rusești. Incidentul, care a avut loc joia trecută, a fost observat când fum negru și flăcări groase se ridicau din coșul de evacuare al navei. Semnalizarea cu două bile negre ridicate pe catarg a indicat faptul că echipajul nu mai avea control asupra navei.

Nava Kildin a alertat cargoul Milla Moon, sub pavilion togolez, informând că nu mai poate fi manevrată și sfătuind echipajul acestuia să păstreze o distanță de minimum doi kilometri. Deși echipajul rus a pregătit bărcile de salvare, nu a cerut asistență externă. După cinci ore de luptă cu incendiul, motoarele navei au fost repornite, iar aceasta și-a continuat traseul.

Flota rusă din Mediterană, în colaps?

Surse de securitate occidentale susțin că nava Kildin se afla în estul Mediteranei pentru a monitoriza situația din Siria, mai ales după căderea regimului Bashar al-Assad în decembrie, când flota rusă a început să mute echipamentele militare din portul Tartus. Aceste surse consideră incendiul de pe Kildin un semnal al stării precare a flotei ruse din regiune, mai ales că incidentul vine la doar două luni după un alt incendiu la bordul fregatei Admiral Gorshkov.

Pe lângă Kildin, alte două nave rusești, Ivan Gren și Aleksandr Otrakovski, au fost surprinse plutind la întâmplare, fără control de navigație, ceea ce indică probleme tehnice serioase.

Michael Kofman, expert în forțele armate ruse la Carnegie Endowment for International Peace, a comentat că astfel de incidente nu sunt neobișnuite pentru marina rusă. „Flota rusă s-a confruntat istoric cu probleme de mentenanță și pregătire. Incendiile sunt frecvente, iar operațiunile actuale pun o presiune suplimentară asupra unei flote îmbătrânite, care nu dispune de infrastructura necesară pentru întreținere”, a explicat Kofman.

Rusia risca să piardă Tartus: O criză strategică majoră

Situația flotei ruse începe să fie și mai complicată pe fondul schimbărilor politice din Siria. Noua conducere de la Damasc, gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS), a revocat recent un contract semnat în 2019 cu o companie rusă, anulând controlul Moscovei asupra portului comercial Tartus.

Potrivit lui Sidharth Kaushal, expert în putere maritimă la Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, „anularea contractului comercial este un semn clar că marina rusă va urma același drum, deoarece pozițiile comerciale și strategice au fost mereu interconectate”. Pierderea Tartus ar putea duce la o criză gravă în flota rusă, care deja se confruntă cu probleme logistice majore.

„Marina rusă post-Război Rece nu a fost construită pentru operațiuni de lungă durată în zone îndepărtate. Au optat pentru nave mai mici, echipate cu rachete, ceea ce este eficient pentru apărarea coastelor, dar problematic pentru misiuni îndelungate. Lipsa unei baze sigure în Mediterana ar agrava serios această problemă”, a explicat Kaushal.

Unde ar putea Rusia să-și mute baza navală?

Moscova caută alternative în regiune, dar fiecare opțiune vine cu riscuri semnificative:

• Algeria: Deși un aliat tradițional al Rusiei, relațiile s-au tensionat din cauza implicării Rusiei în Mali prin Grupul Wagner.
• Sudan: Rusia a schimbat tabăra în conflictul civil intern, sprijinind acum forțele armate sudaneze, probabil pentru a obține acces la portul Sudan de la Marea Roșie. Totuși, folosirea Canalului Suez pentru a accesa Mediterana ar putea deveni o problemă diplomatică.
• Libia: Tobruk și Benghazi, controlate de generalul Khalifa Haftar, susținut de Rusia, par a fi cea mai probabilă opțiune. Deja, aproximativ 2.000 de mercenari ruși sunt prezenți în regiune.

Cu toate acestea, o bază navală în Libia ar fi extrem de riscantă din punct de vedere politic, deoarece Rusia ar fi dependentă de Haftar și de alianțele sale viitoare.

Incidentul de pe Kildin și pierderea controlului asupra Tartus indică un declin accentuat al prezenței maritime ruse în Mediterana. Pe măsură ce Moscova caută soluții alternative, problemele de mentenanță, infrastructura deficitară și presiunile geopolitice ar putea transforma criza flotei ruse din Mediterana într-o problemă strategică de proporții. Rămâne de văzut dacă Rusia va reuși să-și mențină prezența navală în regiune sau dacă va fi forțată să-și regândească strategiile maritime.