Londra caută drumul înapoi spre Europa
Guvernul britanic încearcă să reconstruiască relația comercială cu Uniunea Europeană printr-un proiect ambițios de apropiere economică, dar primele discuții de la Bruxelles arată cât de greu este pentru Londra să obțină beneficiile integrării europene fără să accepte și regulile politice care vin odată cu aceasta.
Guvernul condus de Keir Starmer a încercat să propună Uniunii Europene crearea unei piețe unice pentru bunuri, într-un demers considerat la Londra drept piesa centrală a unei strategii mai ample de reintegrare comercială a Marii Britanii în spațiul economic european.
Ideea a fost prezentată recent la Bruxelles de Michael Ellam, principalul oficial al Cabinet Office responsabil de relațiile cu Uniunea Europeană. Propunerea ar fi vizat o apropiere substanțială de regulile pieței europene în domeniul bunurilor, cu scopul de a reduce barierele comerciale apărute după Brexit și de a stimula creșterea economică britanică.
Demersul s-a lovit însă de rezerve majore din partea oficialilor europeni. Potrivit informațiilor apărute în presa britanică, reprezentanții Uniunii Europene nu au primit favorabil ideea unei piețe unice limitate doar la bunuri și au indicat, în schimb, variante precum o uniune vamală sau o formă de aliniere economică prin Spațiul Economic European.
Pentru guvernul Starmer, aceste opțiuni sunt însă aproape imposibil de acceptat politic. Liderul laburist a afirmat încă din anul două mii douăzeci și patru că Marea Britanie nu va reveni în Uniunea Europeană, în piața unică sau în uniunea vamală pe durata vieții sale politice. În plus, aderarea la Spațiul Economic European ar implica acceptarea liberei circulații a persoanelor, o linie roșie pentru actualul executiv de la Londra.
Surse guvernamentale britanice au respins ideea că propunerea unei piețe unice pentru bunuri ar fi fost definitiv respinsă de Bruxelles și au susținut că aceasta face parte dintr-un pachet mai larg de opțiuni discutate înaintea unui nou summit UE–Marea Britanie, programat provizoriu pentru treisprezece iulie.
Cele două părți încearcă să stabilească o agendă comună pentru acest summit, după ce la întâlnirea precedentă au fost promise mai multe acorduri sectoriale. Printre acestea se numără un acord veterinar menit să simplifice comerțul cu alimente, băuturi și produse de origine animală, o înțelegere privind conectarea sistemelor de comercializare a certificatelor de emisii și un posibil compromis privind un program de mobilitate pentru tineri.
Miza economică este semnificativă. Londra speră că apropierea de piața europeană ar putea reduce costurile pentru exportatori, ar simplifica lanțurile de aprovizionare și ar oferi un impuls economiei britanice. Cabinet Office susține că acordurile privind produsele alimentare și emisiile ar putea aduce economiei britanice până la nouă miliarde de lire sterline anual până în anul două mii patruzeci.
Problema este însă una politică și instituțională. Uniunea Europeană nu dorește să creeze pentru Marea Britanie un regim special care să ofere acces selectiv la avantajele pieței unice fără obligațiile aferente. Oficialii europeni se tem că un asemenea precedent ar putea fi folosit de mișcările eurosceptice din statele membre pentru a cere tratamente similare sau pentru a contesta regulile de funcționare ale pieței interne.
Din această perspectivă, Bruxellesul rămâne atent la principiul potrivit căruia un stat din afara Uniunii nu poate beneficia de condiții mai avantajoase decât un stat membru. O astfel de percepție ar putea provoca tensiuni interne în blocul comunitar, mai ales într-un context politic european marcat de ascensiunea partidelor populiste și naționaliste.
Dificultățile întâmpinate de guvernul Starmer amintesc de blocajele cu care s-a confruntat Theresa May în timpul negocierilor pentru Brexit. Planul său de la Chequers încerca să construiască un „set comun de reguli” pentru bunuri, fără acceptarea liberei circulații a persoanelor și fără apartenența deplină la piața unică. Uniunea Europeană a privit atunci cu suspiciune orice soluție care ar fi permis Londrei să aleagă selectiv beneficiile integrării.
Actualul guvern laburist încearcă să evite revenirea formală asupra Brexitului, dar caută formule pragmatice prin care să atenueze efectele economice ale separării. Atât premierul Keir Starmer, cât și ministrul de finanțe Rachel Reeves au vorbit despre necesitatea unei integrări mai profunde cu Uniunea Europeană, mai ales în contextul vulnerabilităților economice și geopolitice actuale.
Pe lângă comerțul cu bunuri, Londra urmărește acorduri punctuale în domenii considerate strategice. Guvernul britanic vrea înțelegeri pentru industria oțelului și a automobilelor electrice, în încercarea de a evita efectele negative ale schimbărilor iminente din regulile europene. De asemenea, executivul de la Londra caută o cooperare mai strânsă în domeniul apărării.
Keir Starmer a anunțat recent că Marea Britanie ar dori să participe la discuții privind un împrumut european de nouăzeci de miliarde de euro destinat Ucrainei, ceea ce ar permite firmelor britanice să participe la contracte de apărare pentru sprijinirea Kievului. Bruxellesul pare mai deschis la cooperarea în acest domeniu, unde interesele strategice ale celor două părți sunt mai ușor de armonizat.
Un alt punct sensibil rămâne programul de mobilitate pentru tineri. Starmer a vorbit despre un sistem „ambițios” care să permită tinerilor să trăiască, să lucreze și să studieze în Europa. Negocierile sunt însă blocate, deoarece Uniunea Europeană respinge propunerile britanice privind plafonarea numărului de participanți și solicitarea ca studenții europeni să plătească taxele mai ridicate aplicate studenților internaționali.
În plan intern, guvernul laburist trebuie să gestioneze și presiunea politică venită din partea partidului Reform, ostil apropierii de Uniunea Europeană. Înaintea unor alegeri parțiale importante, liderii laburiști par reticenți să își definească prea clar o agendă europeană care ar putea fi exploatată politic de adversarii eurosceptici.
Astfel, strategia lui Starmer de a pune Marea Britanie „în inima Europei” se confruntă cu o realitate dificilă: Londra vrea o relație mai apropiată cu Uniunea Europeană, dar fără să redeschidă dosarul politic al Brexitului. Bruxellesul, la rândul său, este dispus la acorduri sectoriale, dar nu pare pregătit să ofere Marii Britanii o integrare economică profundă fără acceptarea principiilor fundamentale ale pieței unice.
În acest echilibru fragil, summitul din vară ar putea arăta dacă relația dintre Londra și Bruxelles intră într-o etapă de reconstrucție pragmatică sau dacă rămâne blocată între ambițiile economice ale Marii Britanii și limitele politice impuse de Brexit.
