Scenariile unui conflict extins în Iran și efectele asupra economiei României
Economistul-șef al BRD, Florian Libocor, a prezentat o evaluare a impactului pe care un război extins în Iran l-ar putea avea asupra economiei României, deși țara nu este implicată militar direct. Analiza indică trei scenarii, de la efecte gestionabile până la riscul unei încetiniri severe a ajustărilor macroeconomice și al intrării în criză sau recesiune. În evaluare, șocul energetic și tensiunile financiare globale sunt principalele canale prin care conflictul s-ar transmite în economia locală.
Potrivit analizei, un conflict major între Iran și SUA-Israel sau un război regional ar putea afecta România prin creșterea prețurilor la petrol și gaze, scumpirea carburanților, energiei electrice și transportului, precum și prin presiuni suplimentare asupra inflației. O majorare de 10% a prețului barilului ar putea adăuga circa 0,5 puncte procentuale la inflația din România în 6-12 luni. În același timp, costurile logistice, asigurările maritime și lanțurile de aprovizionare ar putea fi perturbate, cu efecte directe asupra companiilor implicate în comerțul internațional.
Analiza arată că Banca Națională a României avertizează asupra riscului ca un război prelungit să deraiezе previziunile de scădere a inflației și să determine o politică monetară mai restrictivă, inclusiv dobânzi mai mari. În perioade de incertitudine geopolitică, investitorii tind să se retragă din activele considerate mai riscante, ceea ce poate duce la volatilitate financiară, presiune pe cursul de schimb, deprecierea leului și reducerea fluxurilor de capital către economiile emergente, inclusiv România.
Canalele de transmisie și efectele sociale
Florian Libocor identifică patru canale principale de transmisie: prețul petrolului și gazelor, propagarea acestora în prețurile de consum, reacția investitorilor printr-un comportament de tip risk-off și amânarea investițiilor private pe fondul incertitudinii și al energiei scumpe. Efectele economice și sociale s-ar putea resimți rapid prin scumpirea alimentelor, utilităților și transportului, reducerea puterii de cumpărare și presiuni sporite asupra gospodăriilor cu venituri mici. În analiză este menționată și posibilitatea apariției unor nemulțumiri sociale, proteste sau presiuni pentru măsuri de protecție socială.
Pe plan politic și de securitate, România ar urma să participe la eforturile diplomatice colective ale UE și NATO pentru gestionarea crizei, susținerea sancțiunilor și coordonarea răspunsurilor occidentale. Deși oficial nu este în pericol de atac direct, existența facilităților NATO și a bazelor americane precum Deveselu și Mihail Kogălniceanu ar putea atrage un interes strategic crescut și ar necesita o coordonare mai intensă în materie de securitate. Tensiunile geopolitice ar intensifica și discuțiile privind securitatea națională și flancul estic al alianței.
Trei scenarii pentru următoarele patru trimestre
Evaluarea pornește de la un cadru de bază estimat pentru 2026, înainte de începerea conflictului, și ia în calcul un orizont de aproximativ patru trimestre. Primul scenariu presupune o creștere a prețului petrolului cu circa 10-15% și a prețului gazelor în UE cu 15-20% în următoarele trei luni, urmată de o normalizare graduală. În această variantă, efectele asupra economiei românești ar fi gestionabile și în linii mari apropiate de așteptările majoritare.
Al doilea scenariu, descris drept scenariul tensiunilor prelungite și ales ca scenariu central, presupune creșterea prețului petrolului cu până la 35% și a gazelor în UE cu până la 50% în următoarele două-trei trimestre, rerutarea transportului maritim, majorarea costurilor logistice și ale asigurărilor maritime cu circa 20-30%, precum și un blocaj major, dar nu complet, al Strâmtorii Ormuz. În acest caz, efectele ar fi gestionabile cu dificultate, iar prima reacție ar fi una inflaționistă, urmată de o conduită monetară mai prudentă sau mai restrictivă, cu impact asupra consumului, investițiilor și costului capitalului.
În scenariul sever, analiza ia în calcul o majorare a prețului petrolului de până la 85%, după ce a fost deja atins un nivel de circa 120 de dolari pe baril, echivalentul unui maxim de aproape 65%, alături de o volatilitate majoră a prețului gazelor și de accentuarea spectrului recesiunii tehnice în economiile europene. În această variantă, efectele asupra economiei românești ar fi tot gestionabile cu dificultate, dar ar apărea și riscul unei încetiniri majore a ajustărilor cadrului macroeconomic.
Impactul estimat asupra economiei și sectoarelor
Pentru scenariul central, mecanismul de transmisie are ca factor declanșator șocul prețului energiei. Acesta ar alimenta inflația, ar susține o politică monetară mai restrictivă și ar duce la creșterea costului capitalului, cu efecte de încetinire a consumului și investițiilor. Analiza estimează, în acest context, o majorare cu 0,9 până la 1,8 puncte procentuale a randamentelor titlurilor de stat cu maturitate la 10 ani, o contracție de 1 până la 2 puncte procentuale a consumului final și o scădere de 3 până la 8 puncte procentuale a investițiilor private.
La nivel sectorial, sunt indicate posibile creșteri ale veniturilor nominale, dar și o volatilitate mai mare în energie și utilități. În comerțul cu amănuntul al bunurilor de larg consum, presiunea s-ar muta pe volume, iar cererea pentru mărcile proprii ale magazinelor ar putea crește, pe fondul orientării consumatorilor către produse mai ieftine. Pe piața imobiliară, cererea rezidenților ar putea scădea din cauza costurilor mai mari de finanțare, în timp ce în sectorul bancar marjele s-ar putea menține, dar cu un risc de credit mai ridicat. Exporturile ar putea fi afectate de majorarea costurilor și de încetinirea economiei europene.
În concluzia evaluării, nu este indicat un set de măsuri care să ofere protecție perfectă, dar sunt menționate direcții de acțiune pentru creșterea rezilienței: măsuri de acoperire a riscului, politici de acomodare a prețurilor, prioritizarea cheltuielilor și gestionarea lichidității și a costurilor de finanțare. Analiza arată că scenariile rămân ipotetice și că efectele negative pot fi limitate dacă România continuă consolidarea fiscală, susține atragerea fondurilor europene și păstrează statutul de „investment grade” al economiei.
