
Hainele second-hand nu trebuie spălate obligatoriu
Piața hainelor second-hand ar putea beneficia de reguli europene comune care să stabilească mai clar când articolele textile colectate ca deșeuri pot fi reintroduse legal în circuitul comercial. Un studiu publicat de Joint Research Centre (JRC), organismul științific al Comisiei Europene, propune ca evaluarea individuală a hainelor și sortarea profesională să reprezinte elementele centrale ale procesului de pregătire pentru reutilizare.
Principiul este simplu: o haină aflată în stare bună, care poate fi purtată în siguranță, nu ar trebui supusă automat unor operațiuni suplimentare de spălare, călcare sau reparare doar pentru a putea fi comercializată din nou.
Aceste intervenții ar urma să fie realizate în funcție de starea efectivă a fiecărui articol, fără eliminarea obligațiilor privind igiena și siguranța produselor.
Asociația Română pentru Reutilizarea și Reciclarea Textilelor (ARETEX) consideră că această abordare ar putea simplifica activitatea operatorilor din domeniu și ar contribui la dezvoltarea economiei circulare.
În același timp, organizația solicită autorităților române să revizuiască proiectul de ordonanță de urgență privind comercializarea produselor utilizate, reparate sau recondiționate, despre care susține că introduce obligații administrative și operaționale disproporționate.
Ce propune Comisia Europeană pentru hainele uzate
Raportul JRC, intitulat „Criterii la nivelul UE privind încetarea statutului de deșeu pentru pregătirea în vederea reutilizării și refabricarea textilelor, produselor conexe și încălțămintei”, a fost publicat pe 26 octombrie 2026.
Documentul încearcă să clarifice o problemă importantă pentru industria europeană a textilelor: momentul în care un articol colectat ca deșeu poate înceta să mai fie considerat deșeu și poate redeveni un produs comercializabil.
În prezent, lipsa unor criterii armonizate la nivel european creează dificultăți pentru operatorii care colectează, sortează, pregătesc și revând haine second-hand.
O categorie de produse poate fi considerată adecvată reutilizării într-un stat, în timp ce în altul pot apărea cerințe suplimentare sau interpretări administrative diferite.
Această situație complică transportul transfrontalier al textilelor și poate genera costuri suplimentare pentru companii.
Pentru a reduce aceste diferențe, JRC propune criterii tehnice comune, bazate pe verificarea stării fiecărui articol și pe documentarea operațiunilor prin care acesta a fost pregătit pentru reutilizare.
Raportul a fost elaborat în urma consultărilor cu operatori economici și organizații din sector, precum și a unor vizite la instalații de sortare.
Propunerile constituie deocamdată o bază tehnică pentru viitoare reglementări europene. Ele nu au caracter obligatoriu, iar forma finală și momentul aplicării vor depinde de procesul legislativ european.
Nu toate hainele trebuie spălate înainte de revânzare
Una dintre cele mai importante concluzii privește operațiunile necesare pentru pregătirea hainelor în vederea reutilizării. Potrivit abordării JRC, sortarea profesională trebuie să permită evaluarea individuală a articolelor, pentru a determina dacă acestea pot fi purtate din nou în condiții corespunzătoare.
Hainele care sunt deja curate, funcționale și în stare bună pot fi încadrate în categoria produselor adecvate reutilizării directe, fără obligativitatea unor tratamente suplimentare. Cele care necesită curățare, reparații sau alte intervenții trebuie pregătite înainte de comercializare, dacă starea lor împiedică reutilizarea în siguranță.
În schimb, articolele care nu mai pot fi purtate sau reparate în condiții rezonabile trebuie direcționate către alte forme de valorificare, inclusiv reciclarea. Criteriile propuse urmăresc să evite impunerea acelorași operațiuni tuturor hainelor, indiferent de starea lor. O asemenea diferențiere ar putea reduce consumul inutil de apă, energie și alte resurse asociate proceselor de tratare. Totuși, lipsa unei obligații generale de spălare nu înseamnă că orice articol poate fi revândut fără verificări.
Pentru reutilizarea directă, raportul precizează că produsele nu trebuie să prezinte uzură excesivă, mirosuri neplăcute sau urme de murdărie și trebuie să aibă toate componentele esențiale utilizării. Siguranța și igiena rămân, așadar, condiții obligatorii, diferența fiind modul în care se stabilește necesitatea unei intervenții.
O pată minoră sau un nasture lipsă nu elimină automat o haină
Propunerile europene introduc și o abordare mai flexibilă privind evaluarea defectelor minore. O pată mică, o ruptură superficială sau lipsa unui nasture nu reprezintă automat motive pentru excluderea unui articol din circuitul reutilizării.
Contează dacă defectul compromite utilizarea produsului și dacă acesta poate fi remediat, atunci când este necesar. În mod similar, compoziția materialelor nu ar trebui să constituie, în sine, un criteriu de respingere. Hainele realizate din poliester sau amestecuri de fibre pot fi reutilizate dacă îndeplinesc condițiile de calitate și funcționalitate.
Această abordare urmărește să reducă eliminarea prematură a produselor textile care mai au o durată de utilizare semnificativă. Principiile de evaluare propuse se aplică atât hainelor destinate pieței europene, cât și celor care urmează să fie comercializate în afara Uniunii Europene.
Există însă și categorii excluse din domeniul acestor criterii, precum textilele utilizate în sectorul medical, covoarele, preșurile, produsele absorbante de igienă și textilele tehnice.
ARETEX: verificarea profesională este mai importantă decât tratamentul automat
Asociația Română pentru Reutilizarea și Reciclarea Textilelor consideră că raportul JRC oferă o direcție importantă pentru reglementarea industriei second-hand.
Zoltan Gundisch, președintele ARETEX, susține că autoritățile ar trebui să se concentreze asupra calității produselor și asupra posibilității reale de reutilizare, nu asupra impunerii unor operațiuni identice pentru fiecare articol.

Foto: Zoltan Gundisch
„O haină nu trebuie spălată automat pentru a demonstra că mai poate fi purtată, ci evaluată corect, de oameni care știu să îi verifice starea și să stabilească intervențiile necesare. Aceasta este una dintre clarificările importante pe care le aduce studiul JRC și pe care sperăm să le regăsim în viitoarele reguli europene și, implicit, la nivel național”, afirmă Zoltan Gundisch.
Reprezentanții industriei susțin că un sistem eficient ar trebui să se bazeze pe operatori specializați, proceduri verificabile și documente clare care să ateste conformitatea articolelor comercializate.
ARETEX propune inclusiv recunoașterea declarațiilor de conformitate în toate statele membre ale Uniunii Europene.
Asociația consideră că unele operațiuni de rutină, precum călcarea, curățarea sau reparațiile minore ale hainelor deja evaluate drept adecvate reutilizării, ar trebui să poată fi realizate și în țara de destinație.
O asemenea regulă ar facilita circulația articolelor second-hand și ar putea elimina operațiunile redundante din lanțul comercial.
Diferența esențială dintre deșeuri și produse second-hand
Una dintre dificultățile industriei este delimitarea transporturilor de deșeuri textile de cele care conțin produse destinate reutilizării.
În practică, hainele colectate pot ajunge în saci sau containere fără o evaluare individuală prealabilă.
În această etapă, operatorii nu pot garanta că toate articolele sunt adecvate reutilizării.
După sortarea profesională, situația se schimbă: produsele care îndeplinesc criteriile tehnice și de conformitate ar putea fi comercializate ca mărfuri second-hand, potrivit cadrului propus de JRC.
ARETEX solicită o delimitare juridică explicită între aceste două categorii. „Avem nevoie și de o delimitare clară: sacii cu textile nesortate sunt deșeuri, iar hainele sortate care îndeplinesc criteriile și au declarație de conformitate sunt mărfuri second-hand. Astfel, autoritățile pot opri transporturile ilegale de deșeuri, fără să blocheze comerțul legitim”, explică președintele asociației.
Această distincție este importantă pentru funcționarea pieței europene. Transporturile ilegale de deșeuri trebuie prevenite, însă controalele ar trebui să poată diferenția între articolele neconforme și produsele pregătite efectiv pentru reutilizare.
În lipsa unor criterii comune, există riscul ca operatorii care respectă regulile să fie supuși unor proceduri costisitoare, în timp ce transporturile ilegale să continue să profite de dificultățile de verificare.
Proiectul românesc de ordonanță, contestat de industrie
Discuția europeană se intersectează cu un proiect legislativ aflat în pregătire în România. Este vorba despre o ordonanță de urgență referitoare la introducerea pe piață a produselor utilizate, reparate sau recondiționate, precum și la retragerea produselor considerate periculoase.
Potrivit ARETEX, proiectul conține prevederi care ar impune tratamente asupra tuturor textilelor înainte de intrarea acestora în România și obligații suplimentare de etichetare individuală în comerțul cu ridicata.
Asociația consideră că asemenea cerințe nu țin suficient cont de starea reală a produselor și pot introduce costuri nejustificate pentru operatorii economici. Obligația tratării tuturor articolelor, indiferent de rezultatul evaluării profesionale, ar putea genera operațiuni suplimentare chiar și pentru hainele care sunt deja adecvate reutilizării.
Etichetarea individuală obligatorie în etapa comerțului angro ar putea presupune, la rândul său, resurse administrative și logistice suplimentare. În opinia reprezentanților industriei, aceste obligații riscă să afecteze în special companiile care gestionează volume mari de produse textile.
Argumentul ARETEX este că reglementarea ar trebui să urmărească eliminarea produselor nesigure și prevenirea transporturilor ilegale, fără să transforme reutilizarea într-un proces excesiv de costisitor.
Comisia Europeană a formulat obiecții față de proiectul României
Controversa nu se limitează la criticile industriei. În cadrul procedurii europene de notificare a reglementărilor tehnice, Comisia Europeană a transmis, la 6 august 2026, un aviz detaliat privind proiectul românesc.
Executivul european a semnalat probleme de compatibilitate cu normele Uniunii Europene referitoare la deșeuri, siguranța produselor și libera circulație a mărfurilor. Potrivit obiecțiilor prezentate, adoptarea proiectului fără corectarea problemelor identificate ar putea crea bariere nejustificate pentru comerț și ar putea descuraja reutilizarea produselor.
România a transmis un răspuns la 6 noiembrie 2026, odată cu încheierea perioadei obligatorii de amânare a adoptării actului normativ. Această etapă procedurală nu înseamnă însă că proiectul a fost aprobat de Comisia Europeană.
În cazul în care România ar adopta reglementări incompatibile cu dreptul Uniunii, Comisia ar putea declanșa o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cunoscută drept procedură de infringement. O eventuală sancțiune financiară nu ar fi automată. Ea ar putea interveni numai în urma etapelor juridice prevăzute de tratatele europene, inclusiv în condițiile nerespectării unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
ARETEX solicită autorităților române să țină cont atât de obiecțiile Comisiei, cât și de criteriile tehnice propuse de JRC înaintea adoptării formei finale a ordonanței.
De ce contează această dispută pentru consumatori
Deși dezbaterea are un caracter predominant tehnic și legislativ, consecințele sale ar putea fi resimțite și de cumpărători. Comercializarea hainelor second-hand presupune mai multe etape: colectarea, transportul, sortarea, evaluarea calității, eventualele operațiuni de pregătire și distribuția către comercianți.
Costurile fiecărei etape influențează prețul final. Dacă operatorii vor fi obligați să efectueze tratamente suplimentare pentru toate articolele, inclusiv pentru cele care nu au nevoie de asemenea intervenții, o parte din cheltuieli ar putea fi transferată către consumatori. În același timp, cerințele administrative excesive ar putea afecta capacitatea unor companii de a rămâne pe piață.
Pe de altă parte, eliminarea operațiunilor inutile nu trebuie confundată cu diminuarea standardelor de siguranță. Un sistem eficient de reutilizare trebuie să garanteze că produsele ajunse la vânzare sunt curate, funcționale și sigure, iar eventualele defecte sunt identificate și remediate.
De aceea, miza reglementării nu este alegerea dintre siguranța consumatorilor și interesele comerciale ale operatorilor, ci stabilirea unor proceduri proporționale cu riscurile reale.
Reutilizarea textilelor, parte a economiei circulare
La nivel european, industria textilă se află într-un proces de transformare, pe fondul preocupărilor privind consumul de resurse, cantitățile de deșeuri generate și impactul producției asupra mediului. Modelul tradițional de consum, bazat pe cumpărarea, utilizarea pentru o perioadă relativ scurtă și eliminarea articolelor vestimentare, este tot mai mult contestat. Economia circulară propune prelungirea duratei de viață a produselor, prin reutilizare, reparare și, atunci când acestea nu mai pot fi folosite, reciclare.
În cazul textilelor, reutilizarea permite păstrarea valorii produsului existent, fără consumul de resurse necesar fabricării unui articol nou. De aceea, sortarea profesională reprezintă o etapă importantă: ea permite identificarea hainelor care mai pot fi purtate și separarea lor de materialele care trebuie reciclate.
Criteriile propuse de JRC urmăresc tocmai crearea unui cadru european în care această diferențiere să poată fi realizată în condiții clare și verificabile. O piață second-hand bine reglementată poate contribui atât la reducerea deșeurilor textile, cât și la dezvoltarea unor activități economice specializate în colectare, sortare, reparații și comercializare.
O industrie românească de peste 50 de milioane de euro
ARETEX reprezintă o parte a sectorului românesc dedicat reutilizării și reciclării textilelor. Asociația reunește peste zece companii active în economia circulară, care cumulează o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro și au creat peste 1.000 de locuri de muncă în activități asociate protecției mediului și valorificării resurselor.
Organizația participă și la consultările legislative europene, inclusiv prin colaborarea cu EURIC Textiles, structura dedicată textilelor din cadrul Confederației Europene a Industriilor de Reciclare. Pentru operatorii din domeniu, existența unor reguli armonizate ar putea reprezenta un avantaj important, întrucât ar reduce diferențele dintre cerințele aplicabile în statele membre.
Reprezentanții ARETEX susțin controalele orientate asupra transporturilor ilegale de deșeuri, dar solicită ca regulile aplicabile operatorilor autorizați să fie proporționale, predictibile și ușor de verificat.
România trebuie să decidă cum reglementează piața second-hand
Studiul JRC publicat în octombrie 2026 aduce în atenția autorităților o abordare care pune accentul pe rezultatul evaluării profesionale, nu pe impunerea automată a unor tratamente identice pentru toate articolele.
O haină în stare bună ar trebui să poată reveni în circuitul economic după verificarea calității și îndeplinirea criteriilor de conformitate. O haină care necesită intervenții trebuie pregătită corespunzător, iar articolele care nu mai pot fi utilizate trebuie direcționate către alte forme de valorificare. Această diferențiere poate contribui la reducerea costurilor și la folosirea mai eficientă a resurselor, fără eliminarea cerințelor de igienă și siguranță.
Pentru România, dezbaterea apare într-un moment în care autoritățile încearcă să reglementeze mai strict piața produselor utilizate, în timp ce Comisia Europeană a semnalat deja probleme privind compatibilitatea proiectului național cu normele comunitare.
Viitoarea decizie legislativă va trebui să găsească un echilibru între protecția consumatorilor, combaterea transporturilor ilegale de deșeuri și încurajarea reutilizării. În esență, întrebarea nu este dacă hainele second-hand trebuie să respecte standarde de calitate, ci cum pot fi aplicate aceste standarde fără operațiuni inutile și fără bariere administrative disproporționate.
Concluzia studiului european este că o haină nu devine mai sigură doar pentru că a fost supusă automat unui tratament, ci pentru că a fost verificată corect, iar eventualele probleme au fost remediate. Într-o economie care încearcă să reducă risipa, această distincție poate face diferența dintre reutilizarea eficientă și transformarea unor produse încă utilizabile în deșeuri.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.






























