Firmele românești cresc cu frâna trasă

Economia românească se confruntă cu un paradox structural: apar numeroase afaceri noi, dar prea puține reușesc să depășească dimensiunea unei microîntreprinderi. În sectorul nefinanciar funcționează aproape 930.000 de întreprinderi mici și mijlocii, însă numai aproximativ 7.400 sunt firme mijlocii, cu o structură și o capacitate economică suficient de dezvoltate pentru a concura la scară mai mare.

Potrivit Barometrului „IMM-urile din România. Motorul economiei care crește cu frâna trasă”, realizat de Alianța Binelui Comun, problema principală nu este lipsa inițiativei antreprenoriale, ci dificultatea transformării acesteia în afaceri durabile, productive și competitive.

Datele pentru 2024 arată că întreprinderile mici și mijlocii reprezintă 99,8% dintre companiile sectorului nefinanciar și asigură 68,6% dintre locurile de muncă. Cu toate acestea, contribuția lor economică este disproporționată în raport cu numărul firmelor.

Microîntreprinderile reprezintă 94,2% din totalul companiilor, dar generează numai 26,2% din valoarea adăugată a sectorului. La polul opus, firmele mari, care reprezintă doar 0,2% dintre companii, produc 39,5% din valoarea adăugată.

Această distribuție evidențiază dificultatea firmelor mici de a acumula capital, de a investi în tehnologie, de a angaja personal specializat și de a se extinde pe piețe noi.

Încrederea antreprenorilor în economie scade

Dificultățile structurale sunt însoțite de o deteriorare a percepției antreprenorilor asupra mediului de afaceri. Indexul Antreprenoriatului Românesc a coborât în 2026 la 43,25 de puncte din 100, comparativ cu 49,5 puncte în anul precedent. Declinul reflectă o creștere a nemulțumirii față de condițiile economice și cadrul de reglementare.

Potrivit Cartei Albe a IMM-urilor 2026, 65,1% dintre antreprenorii care au evaluat mediul de afaceri îl consideră nefavorabil dezvoltării, față de 57,1% în 2025. În același timp, 25,5% dintre firmele chestionate declară că și-au redus activitatea.

Instabilitatea fiscală, modificările legislative frecvente și dificultățile administrative afectează în special companiile mici, care nu dispun de resursele financiare și organizaționale necesare pentru a absorbi rapid schimbările.

Pentru o microîntreprindere, o modificare a fiscalității sau o creștere a costurilor de finanțare poate însemna amânarea unei investiții, renunțarea la angajări sau chiar reducerea activității.

Firmele românești, aproape la jumătatea productivității filialelor străine

Una dintre cele mai importante constatări ale Barometrului privește diferența de productivitate dintre firmele autohtone și filialele companiilor străine care operează în România. În medie, întreprinderile autohtone generează aproximativ 24.000 de euro valoare adăugată pentru fiecare persoană ocupată. În filialele companiilor străine, indicatorul ajunge la aproximativ 45.000 de euro. Diferența este de aproape 88% în favoarea filialelor străine, care beneficiază adesea de acces la capital, tehnologii, procese de management și rețele internaționale de distribuție.

Acest decalaj nu înseamnă neapărat că angajații firmelor românești muncesc mai puțin sau sunt mai slab pregătiți. Productivitatea depinde inclusiv de tehnologiile utilizate, organizarea producției, valoarea produselor și serviciilor comercializate și accesul la piețe. O companie care dispune de utilaje moderne, software performant și canale internaționale de vânzare poate produce mai multă valoare cu același număr de angajați decât o firmă care operează cu echipamente și resurse limitate.

În acest context, creșterea productivității firmelor autohtone devine esențială pentru reducerea diferențelor de competitivitate și pentru dezvoltarea economiei românești.

Creditarea, una dintre marile probleme

Accesul limitat la finanțare reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării. Creditele acordate companiilor nefinanciare reprezintă doar 19–20% din produsul intern brut al României, comparativ cu aproximativ 40% în Bulgaria și 44% în Ungaria. Diferența arată nivelul redus al intermedierii financiare din economia românească. Aproximativ 79% dintre companiile nefinanciare se bazează în principal pe resurse proprii pentru finanțarea activității.

În același timp, datele privind cererile de creditare indică faptul că mai puțin de 20% dintre IMM-urile care solicită finanțare obțin integral suma dorită. Această situație limitează capacitatea antreprenorilor de a investi în modernizare, automatizare sau extindere. Companiile ajung astfel să își finanțeze dezvoltarea în principal din profiturile acumulate, ceea ce încetinește ritmul creșterii și le reduce capacitatea de a concura cu firme mai bine capitalizate. Costul ridicat al creditului, condițiile de garantare și percepția riscului contribuie la menținerea acestei situații.

Antreprenorii vor să investească, în ciuda dificultăților

Barometrul evidențiază însă și un element pozitiv: disponibilitatea companiilor românești de a investi și de a-și extinde activitatea. În sondajul Băncii Europene de Investiții din 2025, 78% dintre firmele românești declarau că realizaseră investiții în anul anterior, comparativ cu media europeană de 86%. Mai relevantă este intenția de extindere. Aproximativ 44% dintre companiile românești intenționează să acorde prioritate extinderii capacității de producție sau de operare în următorii trei ani, față de numai 26% la nivelul Uniunii Europene. Această diferență sugerează existența unei cereri semnificative pentru dezvoltare în mediul antreprenorial românesc.

Totuși, intențiile de investiții nu se transformă automat în proiecte realizate. Lipsa capitalului, incertitudinile fiscale și dificultatea recrutării personalului pot determina amânarea sau reducerea investițiilor planificate.

Astfel, economia românească riscă să piardă oportunități de creștere nu din lipsă de inițiativă, ci din cauza constrângerilor care împiedică materializarea proiectelor antreprenoriale.

Digitalizarea avansează, dar automatizarea rămâne în urmă

România dispune de o infrastructură de internet performantă, însă acest avantaj nu este exploatat suficient de mediul de afaceri. Numeroase întreprinderi utilizează instrumente digitale de bază, precum website-uri, rețele sociale, aplicații de facturare sau contabilitate online.

Adoptarea soluțiilor avansate, care pot influența direct productivitatea, este însă mai lentă.

Automatizarea proceselor, analiza datelor și integrarea inteligenței artificiale presupun investiții, competențe tehnice și schimbări în organizarea activității.

Potrivit sondajului Băncii Europene de Investiții, 30% dintre firmele românești participante utilizează sistematic inteligența artificială generativă, față de 37% la nivel european.

Diferența indică un decalaj care poate deveni tot mai important pe măsură ce tehnologiile bazate pe inteligență artificială sunt integrate în producție, servicii, logistică și activități administrative.

Pentru întreprinderile mici, digitalizarea ar putea reprezenta una dintre cele mai accesibile modalități de creștere a productivității, prin reducerea timpului consumat pentru operațiuni repetitive și îmbunătățirea proceselor interne.

România înființează firme, dar le dezvoltă greu

Datele privind dinamica întreprinderilor confirmă dificultatea transformării inițiativei antreprenoriale în companii de dimensiuni mai mari.

În 2023, rata de înființare a firmelor în România era de 12,3% din totalul întreprinderilor active, peste media europeană de 10,4%. Problema apare însă în etapa următoare, când afacerile trebuie să supraviețuiască, să angajeze personal și să își extindă activitatea. La trei ani de la înființare, numărul angajaților din firmele supraviețuitoare crescuse cumulat cu numai 29% în România, față de 68% la nivelul Uniunii Europene.

Diferența sugerează că întreprinderile românești au o capacitate mai redusă de a transforma supraviețuirea pe piață într-un proces susținut de dezvoltare. Datele din 2026 confirmă o activitate antreprenorială intensă, dar și presiuni asupra mediului de afaceri. În primele șapte luni ale anului au fost înmatriculate 85.988 de persoane fizice și juridice, cu 1,58% mai multe decât în perioada corespunzătoare din 2025. În același interval, au fost radiate 52.741 de firme, cu 3,54% mai multe decât în anul precedent.

Creșterea numărului de radieri nu indică, luată separat, o deteriorare generalizată a economiei, dar arată existența unor presiuni suplimentare asupra continuității activității antreprenoriale.

Șase obstacole care țin firmele pe loc

Barometrul Alianței Binelui Comun identifică șase probleme structurale care limitează dezvoltarea IMM-urilor: capitalul insuficient, productivitatea redusă, dificultățile legate de forța de muncă, digitalizarea incompletă, birocrația și lipsa predictibilității legislative.

Aceste probleme sunt interconectate. Fără finanțare, companiile investesc mai puțin în tehnologie. Fără tehnologie și personal calificat, productivitatea crește lent. Productivitatea redusă limitează profiturile și capacitatea de autofinanțare, în timp ce instabilitatea legislativă descurajează planificarea pe termen lung. Rezultatul este un cerc al dezvoltării lente, din care numeroase microîntreprinderi nu reușesc să iasă.

Pentru a măsura mai bine aceste evoluții, Alianța Binelui Comun propune crearea unui indice al sănătății IMM-urilor, calculat anual pe o scară de la 0 la 100. Instrumentul ar urmări nu doar numărul firmelor înființate, ci și rata lor de supraviețuire, trecerea de la microîntreprinderi la companii mici și mijlocii, productivitatea, investițiile, accesul la finanțare și gradul de digitalizare. Indicele ar include și capacitatea companiilor de a accesa piețe internaționale, precum și costurile administrative suportate de antreprenori. Scopul este construirea unei imagini mai relevante asupra sănătății mediului de afaceri, dincolo de statistica înființării de noi firme.

O economie care trebuie să învețe să crească

Concluziile Barometrului ABC arată că România are o bază antreprenorială extinsă, dar întâmpină dificultăți în transformarea acesteia într-un sector privat mai productiv și mai competitiv. Numărul mare de microîntreprinderi nu reprezintă în sine o problemă. Economiile dezvoltate au numeroase afaceri mici, care asigură servicii, locuri de muncă și diversitate economică.

Problema apare atunci când firmele care doresc și au potențialul să se extindă nu reușesc să facă acest pas din cauza accesului dificil la capital, a instabilității regulilor sau a lipsei resurselor pentru modernizare.

Din această perspectivă, dezvoltarea economiei românești nu depinde exclusiv de apariția unor afaceri noi, ci și de capacitatea celor existente de a investi, de a angaja, de a adopta tehnologii și de a intra pe piețe mai mari.

Provocarea României nu mai este doar să încurajeze oamenii să devină antreprenori, ci să construiască un mediu economic în care afacerile lor să poată crește.