Brancusi, reimaginat la Balkanik Festival: o sculptura monumentala activata prin video mapping si un ritual colectiv al tacerii

„Forme care tac / Forme care lumineaza – Constantin Brancusi la Balkanik Festival”
aduce mostenirea artistului in prezent, prin instalatie multimedia, lumina, performance si
participarea publicului
28–30 august 2026 | Parcul Tei, Bucuresti
Brancusi, in prezent: Forme care tac / Forme care lumineaza
Cum poate fi adus Constantin Brancusi in prezent fara ca opera sa sa fie reprodusa, citata
literal sau transformata intr-un obiect comemorativ? La 150 de ani de la nasterea artistului,
Balkanik Festival – Home of World Music #13 propune un raspuns prin „Forme care tac /
Forme care lumineaza – Constantin Brancusi la Balkanik Festival”, un program de
interventii artistice contemporane care porneste de la cateva dintre principiile fundamentale ale
gandirii sale artistice: esentializarea formei, verticalitatea, durata, tacerea si lumina.
Proiectul aduce in Parcul Tei doua interventii complementare: „Pasarea (care nu atinge
pamantul)”, o sculptura-instalatie monumentala creata de artista scenografa Raluca Pavel, care
se transforma dupa lasarea serii prin video mapping-ul realizat de artistul multimedia Adistu, si
„Masa Tacerii”, o interventie performativa colectiva care suspenda temporar ritmul festivalului
si invita publicul la un exercitiu comun de ascultare si prezenta.
Demersul se inscrie in contextul programului „Brancusi150”, dedicat marcarii a 150 de
ani de la nasterea lui Constantin Brancusi si stimularii creatiei contemporane inspirate de opera si
gandirea sa. In loc sa reproduca iconografia devenita familiara a artistului, proiectul incearca sa
lucreze cu metoda lui: reducerea la esenta, relatia dintre materie si lumina, cautarea miscarii intr-
o forma statica si capacitatea tacerii de a deveni, ea insasi, expresie.
Pasarea care nu atinge pamantul: Cu o inaltime de aproximativ 3,5 metri si o latime
de 2,5 metri, „Pasarea (care nu atinge pamantul)” va deveni unul dintre reperele vizuale ale
editiei #13 Balkanik Festival. Creata de Raluca Pavel, lucrarea porneste de la structura aripilor,
forma aerodinamica a pasarii si ideea de ascensiune, fara sa reproduca vreuna dintre celebrele
„Pasari” ale lui Brancusi. Elementele recognoscibile sunt reduse la volume, goluri si suprafete,
alcatuind o structura verticala, organica, in care lumina si umbra participa permanent la perceptia
formei. Dialogul cu Brancusi se produce astfel prin metoda; la fel cum sculptorul a indepartat
progresiv detaliul figurativ pentru a ajunge la o forma capabila sa sugereze esenta si miscarea,
instalatia porneste de la un reper recognoscibil din natura si il transforma intr-o prezenta aproape
abstracta. Pasarea devine mai putin corp si mai mult posibilitate a zborului.

Construita din polistiren sculptat pe structura metalica, finisata cu rasina si o suprafata
alba, mata, lucrarea isi asuma materialele si tehnologiile prezentului. Nu incearca sa mimeze
marmura sau bronzul, ci este conceputa pentru spatiul festivalier, pentru exterior, pentru lumina
si pentru experienta colectiva a publicului. Mai ales, instalatia a fost gandita inca de la inceput
pentru a avea doua existente succesive: Ziua este sculptura: un corp alb, vertical si aparent tacut,
pe care lumina naturala il modifica de la o ora la alta. Noaptea incepe sa prinda viata.
De la materie la lumina si sunet
Dupa lasarea intunericului, „Pasarea (care nu atinge pamantul)” este activata prin
video mapping-ul creat special de Adistu. Suprafata alba inceteaza sa mai fie doar finisaj si
devine materie pentru imagine: lumina urmareste volumele si cavitatile sculpturii, le
accentueaza, le multiplica, le dizolva sau creeaza iluzia transformarii lor. Proiectia nu foloseste
obiectul ca pe un simplu ecran. Forma fizica dicteaza imaginea, iar imaginea intervine, la randul
ei, asupra felului in care percepem forma. Un corp static capata durata si miscare, iar lucrarea
incepe sa existe undeva intre sculptura, scenografie, cinema si instalatie multimedia.
Universul vizual va fi insotit de o compozitie sonora construita cu sintetizatoare,
sunete de pasari si texturi celeste, care extinde senzatia de ascensiune dincolo de obiectul
vizual. Sunetul si lumina nu ilustreaza literal zborul, ci incearca sa creeze perceptia desprinderii
de pamant. In acest punct, dialogul cu Brancusi ajunge deliberat in prezent. Daca una dintre
marile sale preocupari a fost gasirea unei forme care sa exprime zborul fara sa reprezinte pur si
simplu o pasare in zbor, instalatia continua intrebarea cu instrumentele artei contemporane:
proiectie, algoritm, imagine generativa, inteligenta artificiala si sunet electronic. Forma
devine lumina. Lumina capata miscare. Iar sculptura, pentru cateva ore, pare sa-si piarda
greutatea.
Raluca Pavel – sculptura ca spatiu: Raluca Pavel este artist scenograf si creator de instalatii,
cu formare in arhitectura si design de produs, si dezvolta de peste un deceniu o practica
interdisciplinara aflata la intersectia dintre scenografie, arhitectura, design si constructie.
Lucreaza cu lemn, textile, metal, piele si materiale contemporane, combinand tehnicile de
constructie cu instrumente de fabricatie digitala precum CNC, laser cutting, imprimare 3D,
modelare si realizarea de matrite. Practica sa urmareste intregul parcurs al unei lucrari, de la
concept si proiectare pana la executie, montaj si relatia obiectului cu spatiul in care ajunge sa
existe. Pentru Balkanik Festival, „Pasarea (care nu atinge pamantul)” este gandita ca prezenta
in peisaj: o lucrare pe langa care publicul trece in timpul zilei si pe care o regaseste, radical
transformata, odata cu venirea noptii.
Adistu – explorator al lumilor digitale: A doua voce artistica a instalatiei ii apartine lui Adistu,
artist multimedia a carui practica reuneste geometria fractala, structurile organice
procedurale, inteligenta artificiala si imaginea in miscare, construind universuri vizuale

experimentale, ludice si suprarealiste. Unul dintre instrumentele centrale ale procesului sau este
pareidolia – mecanismul prin care mintea descopera figuri si sensuri recognoscibile in forme
abstracte. Din acest motiv, Adistu se defineste mai curand ca explorator decat ca autor in sens
conventional: cauta forme in campurile virtuale, asemenea unui fotograf care cauta organisme
intr-un peisaj, apoi intervine asupra lor prin straturi de miscare, profunzime, tracking si video
mapping. De-a lungul timpului, proiectiile sale au transformat palate, biserici, turnuri
medievale, domuri 360°, paduri si pesteri, dar si suprafete mai putin previzibile – o barca, o
ambulanta sau o motocicleta. Practica sa cuprinde video mapping arhitectural, performance live,
instalatii interactive, videoclipuri animate, realitate virtuala, instalatii holografice, film si pictura
digitala. A prezentat expozitii, filme si performance-uri in peste 20 de tari si a participat la
evenimente precum Berlin Festival of Lights, Boom Festival din Portugalia si Anim’Est.
Este, de asemenea, directorul Tripoteca, festival itinerant de film si arta care a ajuns in 15 tari si
peste 25 de spatii, si sustine workshopuri si intalniri dedicate animatiei, artei digitale si reflectiei
asupra tehnologiei.
In instalatia de la Balkanik, cele doua practici se intalnesc direct: Raluca Pavel construieste
corpul, Adistu il pune in miscare prin lumina, iar universul sonor ii confera o a treia
dimensiune. Ziua avem un obiect. Noaptea, acelasi obiect devine un organism audiovizual.
Masa Tacerii: ce se intampla cand un festival tace?
Cea de-a doua interventie a proiectului porneste de la o intrebare aproape paradoxala
pentru un festival de muzica: ce se intampla cand mii de oameni se opresc, pentru cateva
momente, din zgomot? „Masa Tacerii” ia forma unui ritual colectiv de ascultare si prezenta
inserat in dinamica Balkanik Festival. Pentru o perioada scurta, succesiunea de concerte,
conversatii, sunete si miscare este suspendata, iar publicul este invitat sa participe la un exercitiu
comun de atentie. Tacerea este tratata ca material artistic. Intr-un spatiu construit in jurul
muzicii, ea devine brusc perceptibila: se aud apa, copacii, miscarile si vocile indepartate,
respiratia si prezenta celorlalti. Pentru cateva momente, ceea ce ramane in centrul experientei
este simplul fapt de a fi impreuna. Interventia functioneaza astfel ca un contrapunct la energia
festivalului. Intr-o cultura dominata de accelerare, suprastimulare si consum rapid al imaginilor,
actul colectiv de a incetini si de a asculta devine o forma de participare in sine.
Brancusi si ideea de patrimoniu viu
„Forme care tac / Forme care lumineaza” se intalneste firesc cu tema editiei #13 Balkanik
Festival, The Sounds of Heritage. The Rhythm of Now.
De mai bine de un deceniu, Balkanik exploreaza felul in care patrimoniul poate continua
sa existe prin transformare: muzici traditionale care intra in dialog cu electronica, repertorii vechi
reinterpretate de artisti contemporani, mestesuguri si practici culturale care circula intre generatii
si geografii.

Aceeasi intrebare este adresata acum mostenirii lui Constantin Brancusi. Proiectul nu
reconstruieste trecutul si nu aduce in festival replici ale unor opere canonice. In schimb, pune din
nou in circulatie cateva dintre intrebarile artistului: cat poate fi eliminat pana cand ramane
esenta? Cum poate o forma statica sa exprime miscarea? Ce face lumina unei sculpturi? Ce
poate spune tacerea?
Iar spatiul festivalului schimba radical contextul in care sunt adresate aceste intrebari. În mijlocul
concertelor, dansului si unei comunitati de mii de oameni, Brancusi nu este izolat intr-un spatiu
destinat contemplarii. Intra in fluxul vietii comune.
Pentru trei zile, forma, lumina, sunetul si tacerea impart acelasi spatiu.
De mai bine de un deceniu, festivalul exploreaza felul in care patrimoniul poate continua
sa existe prin transformare: muzici traditionale care intra in dialog cu arhitecturi noi ale
sunetului, repertorii vechi reinterpretate de artisti contemporani, mestesuguri, arte vizuale si
practici culturale care circula intre generatii si geografii. Aceeasi intrebare este adresata acum
mostenirii lui Constantin Brancusi. Proiectul nu incearca sa reconstruiasca trecutul si nici sa
aduca in festival replici ale unor opere canonice. In schimb, preia cateva dintre intrebarile
artistului – cat poate fi eliminat pana cand ramane esenta? cum poate o forma statica sa sugereze
miscarea? ce face lumina unei sculpturi? ce poate spune tacerea? — si le pune din nou in
circulatie, prin instrumentele prezentului.
Tocmai spatiul unui festival face experimentul relevant. În mijlocul concertelor, dansului
si unei comunitati de mii de oameni, Brancusi patrunde in fluxul vietii comune.
Proiectul este finantat de Ministerul Culturii.
Ajuns la cea de-a XIII-a editie, Balkanik Festival – Home of World Music se
desfasoara anul acesta intre 28 si 30 august, pentru prima data in Parcul Tei, intr-un spatiu
verde generos, pe malul lacului. Sub tema The Sounds of Heritage. The Rhythm of Now.,
editia din 2026 priveste patrimoniul ca pe o materie vie, care circula intre generatii si culturi si
capata forme noi prin intalnirea cu limbajele prezentului.
Pe scena festivalului vor urca artisti din Romania si din intreaga lume, printre care
Ladaniva, Zdob si Zdub, Taraf de Caliu, Baba Zula, Bubliczki, Shiran & Bakal, Cümbüs
Cemaat si Kristijan Azirović Orkestar. Editia ii este dedicata Romicai Puceanu, la 30 de ani
de la disparitia sa si in pragul centenarului nasterii, prin proiectul special Romica Puceanu
Reimagined, care reuneste o noua generatie de muzicieni romani pentru a readuce repertoriul
marii artiste in prezent.
Dincolo de concerte, Balkanik #13 extinde aceasta conversatie despre patrimoniu catre
arta contemporana, instalatie, video mapping, gastronomie, mestesuguri, talks, ateliere si

practici participative. In acest context, „Forme care tac / Forme care lumineaza” devine una
dintre expresiile vizuale ale temei editiei: daca pe scena patrimoniul muzical este desfacut si
recompus prin vocile prezentului, interventiile dedicate lui Brancusi aplica acelasi gest uneia
dintre cele mai importante mosteniri ale artei romanesti.
Pentru cateva zile, forma, lumina, muzica si tacerea impart acelasi spatiu.
Balkanik Festival – Home of World Music #13 are loc intre 28 si 30 august 2026, in Parcul Tei
din Bucuresti.
The Sounds of Heritage. The Rhythm of Now.
Fondat in 2011 de Asociatia Culturala Metropolis, Balkanik Festival a devenit primul
mare festival din Romania care a construit o scena durabila pentru world music si patrimoniu viu
contemporan. In fiecare an, festivalul reuneste artisti si participanti din peste 20 de tari si
transforma Bucurestiul intr-un spatiu al diversitatii culturale si al bucuriei colective.
Brancusi Reimagined in cadrul Balkanik Festival – Home of World Music #13 este
organizat de Asociatia Culturala Metropolis, finantat de Ministerul culturii. Video
mapping by EPSON Romania.