
CCR: termenele de verificare a măsurilor sunt imperative
Curtea Constituțională a admis, cu majoritate de voturi, o excepție de neconstituționalitate și a stabilit că termenele pentru verificarea măsurilor asigurătorii sunt imperative, nu simple recomandări. Dispozițiile art. 250 ind.(2) din Codul de procedură penală sunt constituționale numai în această interpretare.
Codul prevede verificarea periodică a măsurilor, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății. Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică dacă mai există temeiurile care au determinat luarea ori menținerea acestora. În urma verificării, măsura poate fi menținută, restrânsă, extinsă sau ridicată.
Curtea a explicat că tratarea acestor termene drept recomandări creează premisele menținerii măsurilor asigurătorii pe durată nedeterminată sau pentru perioade disproporționate față de scopul indisponibilizării bunurilor. Consecința este încălcarea dreptului de proprietate privată, a stabilit CCR.
Potrivit art. 249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, scopul acestor măsuri este garantarea executării pedepsei amenzii ori asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale sau a confiscării extinse. Curtea a subliniat că măsurile trebuie să fie temporare și să fie revizuite de organele judiciare înainte de soluționarea cauzelor.
În argumentația sa, CCR a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: incertitudinea provocată persoanelor vizate de măsuri asigurătorii, din cauza întârzierilor imputabile autorităților, este un factor hotărâtor în evaluarea proporționalității. Curtea Constituțională a reținut, totodată, că prelungirea măsurilor pentru perioade nedeterminate contravine și dreptului la un proces echitabil.
În privința nerespectării termenelor maxime, CCR a constatat că lipsa unei sancțiuni procesual penale specifice, prevăzute expres, indică intenția legiuitorului de a aplica art.268 din Codul de procedură penală. Acesta stabilește regulile generale referitoare la consecințele nerespectării termenului.
Referitor la începutul calculării termenelor, Curtea a arătat că acestea ar urma să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asigurătorii, întrucât contestația nu suspendă executarea. CCR a precizat însă că stabilirea acestui moment ține de interpretarea și aplicarea legii, nu de constituționalitate.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
















