Gazul rusesc curge spre Europa, în ciuda promisiunilor UE

Deși Bruxelles-ul a anunțat că va interzice importurile de gaz natural lichefiat din Rusia până în 2027, datele recente arată că livrările către porturile europene au crescut anul trecut, aducând Kremlinului miliarde de euro și alimentând acuzații de complicitate la finanțarea războiului din Ucraina.

Guvernele europene sunt acuzate că, în pofida declarațiilor politice ferme, continuă să susțină indirect economia de război a Moscovei. Potrivit unei analize realizate de organizația pentru drepturile omului Urgewald, Rusia a câștigat aproximativ 7,2 miliarde de euro din exporturile de gaz natural lichefiat către Uniunea Europeană doar în ultimul an, în contextul în care volumele de LNG rusesc ajunse în porturile europene nu doar că nu au scăzut, ci au crescut.

Uniunea Europeană și-a asumat public angajamentul de a elimina complet importurile de LNG rusesc până în 2027. Cu toate acestea, analiza arată că nu există încă semne clare de reducere a cantităților provenite de la complexul Yamal, situat în peninsula cu același nume din Siberia. Din contra, în 2025, peste 15 milioane de tone de LNG Yamal au fost transportate prin apele arctice și descărcate în terminale din Uniunea Europeană, generând venituri substanțiale pentru Kremlin.

Deși Europa a redus semnificativ importurile de gaz rusesc livrat prin conducte după invazia pe scară largă a Ucrainei, LNG-ul a devenit o alternativă tolerată. Conform raportului Urgewald, ponderea Uniunii Europene în totalul livrărilor globale de LNG din Yamal a crescut în ultimul an, ajungând la 76,1%, față de 75,4% în 2024. Este al patrulea an de război, iar dependența de acest tip de gaz rămâne ridicată, mai ales în Europa Centrală și de Est.

Importurile sunt în continuare legale, iar Bruxelles-ul a evitat până acum o interdicție explicită, invocând riscuri pentru securitatea energetică. Această prudență contrastează însă cu discursul politic privind sancțiunile dure împotriva Rusiei și ridică întrebări legate de coerența strategiei europene.

Lanțul logistic al LNG-ului din Yamal are o componentă europeană esențială. Două companii de transport maritim din Europa sunt considerate coloana vertebrală a acestui sistem: Seapeak, cu sediul în Regatul Unit, și Dynagas, din Grecia. Potrivit analizei, Seapeak a transportat 37,3% din LNG-ul Yamal, iar Dynagas 34,3%. Din cele 14 tancuri specializate de tip Arc7, capabile să străpungă gheața arctică, 11 sunt deținute de aceste două companii. Seapeak aparține fondului american de investiții Stonepeak.

Guvernul britanic a anunțat că intenționează să introducă în cursul acestui an o interdicție privind furnizarea de servicii maritime pentru navele care transportă LNG rusesc, dar până în prezent fluxurile continuă. Accesul la porturile europene este crucial pentru funcționarea proiectului Yamal, permițând navelor să descarce rapid și să revină în Arctica pentru noi transporturi, în loc să fie blocate pe rute mult mai lungi către Asia.

Datele arată amploarea acestui fenomen. În 2025, nu mai puțin de 58 de nave au ajuns în terminalul belgian Zeebrugge, livrând 4,2 milioane de tone de LNG. În aceeași perioadă, doar 51 de nave au ajuns în porturi din China, cu un volum mai mic, de 3,6 milioane de tone. Franța s-a detașat drept cel mai mare importator european: 87 de nave au livrat 6,3 milioane de tone de LNG în porturile Dunkirk și Montoir. În paralel, compania franceză TotalEnergies rămâne un investitor-cheie în proiectul Yamal, fapt care complică suplimentar poziția politică a Parisului.

Sebastian Rötters, activist pentru energie și sancțiuni în cadrul Urgewald, avertizează că Uniunea Europeană joacă un rol mult mai activ decât cel de simplu client. El susține că porturile europene au devenit „plămânul logistic” al celui mai mare terminal de LNG al Rusiei. În opinia sa, fiecare transport descărcat într-un port european echivalează cu o alimentare directă a bugetului de război al Moscovei.

„Nu ne mai putem permite încă un an de complicitate. Nu suntem doar cumpărători, ci infrastructura esențială care menține acest proiect în viață. Fiecare încărcătură este un depozit direct într-un cufăr de război care alimentează masacrul din Ucraina”, avertizează Rötters, cerând închiderea imediată a ceea ce el numește „portița Yamal”.

Fără acces la porturile europene, navele Arc7 ar fi obligate să folosească rute mult mai lungi, reducând eficiența economică a proiectului. Tocmai această dependență explică de ce, în pofida sancțiunilor și a retoricii dure, fluxul de LNG rusesc continuă să ajungă în Europa.

Cazul Yamal scoate la iveală o contradicție majoră în politica energetică a Uniunii Europene: între angajamentele publice de decuplare totală de Rusia și realitățile economice și logistice care mențin deschis un canal esențial de finanțare pentru Kremlin. În lipsa unor decizii ferme, promisiunea unui embargo complet asupra LNG-ului rusesc riscă să rămână, cel puțin pentru moment, mai degrabă o declarație politică decât o realitate.