Ana Blandiana: „Singura şansă a României este tandemul Nicuşor Dan – Ilie Bolojan“

Într-un interviu amplu acordat jurnalistului Matei Udrea pentru News.ro, poeta, disidenta și activista civică Ana Blandiana, una dintre vocile morale ale României post-comuniste, vorbește cu o luciditate dureroasă despre criza profundă în care se află democrația românească și europeană, despre „obscurantismul religios“, despre eșecul elitelor politice și culturale și despre o posibilă speranță pentru viitor: un președinte Nicușor Dan și un premier Ilie Bolojan.

Ajunsă la vârsta de 83 de ani – aniversați chiar pe 25 martie – Blandiana nu ezită să-și exprime clar pozițiile: crede că România are o ultimă șansă să iasă din starea de degradare în care s-a afundat în ultimul deceniu. „Este un vis, dar dacă Nicușor Dan ar câștiga președinția și l-ar putea numi pe Ilie Bolojan premier, am avea doi oameni cinstiți, care au dovedit că sunt capabili și morali. Este singura cale spre normalitate“, spune ea.

În interviu, Blandiana vorbește despre pericolul dictaturilor moderne, despre manipularea rusă, despre falimentul corectitudinii politice și despre modul în care Europa pare abandonată între hegemonii SUA și Rusia. Deși recunoaște că democrațiile „sunt în pierdere de viteză“, nu-și pierde complet speranța: „Tot răul e spre bine. Poate acest moment de criză e unul de trezire“.

„M-am întrebat dacă nu cumva va trebui să emigrez“

Poate cel mai emoționant moment al interviului este confesiunea că, în toamna anului trecut, Ana Blandiana s-a întrebat pentru prima dată în viață dacă nu cumva va trebui să plece din țară, în contextul ascensiunii unor figuri extremiste în politica românească. „Pe vremea lui Ceaușescu nu m-am gândit niciodată să plec. Simțeam că lumea e cu mine. Acum, văzând cât de mulți oameni susțin ura și intoleranța, m-am întrebat: S-ar putea să fiu obligată să emigrez?“

Ea se declară „umilită“ de sprijinul oferit de o parte din clerul ortodox unor curente extremiste și atrage atenția că mulți români „confundă credința cu obscurantismul“. „Acești oameni nu se apropie de Dumnezeu, ci de o credință împotriva lui Iisus Hristos. Iar preoții care sprijină aceste derapaje ne înjosesc pe toți. Sunt fiică de preot și mi-e rușine pentru asta.“

Europa între declin și speranță

Ana Blandiana privește cu luciditate și viitorul Europei. „Dacă Europa pierde bătălia, democrația e pierdută. Doar ea mai ține la ideile fondatoare. Dar criza actuală poate fi un moment de trezire dintr-o libertate leneșă.“ Ea atrage atenția că declinul demografic, radicalizarea ideologică și prăbușirea culturii în favoarea entertainmentului subminează fundamentele civilizației europene.

Tinerii, cultura și TikTok-ul

Una dintre marile dezamăgiri ale poetei rămâne susținerea masivă din partea tinerilor pentru candidați extremiști. „Lipsa culturii e explicația. Ei nu mai au repere. Nu cunosc trecutul și nu-l mai caută. Cum să înțeleagă prezentul?“ Blandiana militează pentru rezistența prin cultură, văzută ca singura soluție într-o epocă dominată de superficialitate. Chiar dacă recunoaște importanța rețelelor sociale, refuză ideea de a coborî nivelul discursului: „Scriitorii trebuie să scrie pentru a ridica lumea, nu să se coboare la ea.“

Despre Crin Antonescu și Elena Lasconi

Întrebată despre Crin Antonescu, Blandiana este tranșantă: „Nu-mi inspiră încredere. A fost parte din USL, care a distrus încrederea în politică. Iar Ponta… știm de ce e în stare.“ În schimb, o susține fără rezerve pe Elena Lasconi: „Am votat-o din toată inima. Dar cred că Nicușor Dan are o șansă mai mare și, în acest moment, trebuie susținut pentru a nu rata această ocazie istorică.“

O viață sub supraveghere

Blandiana rememorează cu sinceritate și greutățile traiului sub regimul Ceaușescu: „Trăiam mereu cu garda sus. Dar când am început să spun ‘nu’ celor de la Radio și TV care mă chemau să scriu ode, am simțit că am câștigat demnitate. Le era lor frică de mine, nu mie de ei.“

În final, întrebarea dacă cineva dintre cei care o turnau la Securitate și-a cerut vreodată iertare are un răspuns dureros: „Nu, niciodată.“ În schimb, „au fost mulți care, după ’89, s-au reinventat ca disidenți. Nerușinarea e o realitate postcomunistă.“

Ana Blandiana continuă, prin vocea sa fermă și eleganța intelectuală, să ofere României un reper de moralitate și clarviziune. Într-o epocă în care se confundă zgomotul cu adevărul, ea rămâne o voce care merită ascultată.