Eșuarea masivă a 77 de balene: un semnal de alarmă pentru mediul marin
Plajele Tresness, săptămâna trecută, au găzduit cel mai mare eşuare în masă înregistrată vreodată a balenelor-pilot pe țărmurile britanice, ducând la moartea a 77 de balene pe insula Sanday din Orkney. Inițial, 12 dintre animale erau încă în viață, dar din păcate, nu au supraviețuit. Evenimentul a avut loc aproape exact la un an după eşuarea a 55 de balene-pilot pe plaja Tolsta din Insula Lewis în Hebride, pe 16 iulie 2023. Toate, cu excepția uneia, au murit. Potrivit Dr. Andrew Brownlow, directorul Schemei Scoțiene de Eșuare a Animalelor Marine (SMASS) de la Universitatea Glasgow, acest lucru poate să nu fie o coincidență. „Eşuarea din Orkney de săptămâna trecută are multe în comun cu ceea ce s-a întâmplat acum un an, în ceea ce privește numărul de animale implicate și comportamentul lor”, spune el.
Cercetările lui Brownlow propun un scenariu drastic: eşuările în masă cresc exponențial – atât în numărul de animale, cât și în numărul de evenimente. Au avut loc aproximativ 13 eşuări în masă de balene-pilot de la începutul SMASS în 1992, dintre care 10 în ultimul deceniu. Dovezile indică faptul că situația se va înrăutăți.
Balenele-pilot cu înotătoare lungi pot ajunge la mai mult de 7 metri în lungime și se găsesc în ape temperate din întreaga lume. Aceste animale negre și lucioase sunt numite astfel datorită tendinței lor de a urma o balenă „pilot” – de aici și impulsul lor aproape sinucigaș de a însoți un individ bolnav pe țărm. Deseori găsite împreună în număr mare, balenele-pilot sunt cetaceele cu șansele cele mai mari să eşueze. În trecut, vina a fost pusă pe condițiile meteorologice severe, bolile și furtunile solare care perturbă sistemul natural de navigație al balenelor și le induc în eroare, determinându-le să înoate spre țărm. Dar sunt acestea motivele pentru eşuarea recentă și creșterea evenimentelor de-a lungul anilor?
O echipă de 22 de oameni de știință de la SMASS și Programul de Investigație a Eşuării Cetaceelor de la Institutul de Zoologie din Londra lucrează la situl Sanday, împreună cu ofițeri de eşuare din Cornwall și Țara Galilor, într-o cursă contra cronometru: un fel de „CSI balenă”.
Mulți dintre ei au participat la eşuarea de anul trecut, când nu au putut efectua examinări postmortem complete ale animalelor din cauza întârzierilor și a vremii calde care a provocat descompunerea rapidă. Totuși, Mariel ten Doeschate, unul dintre oamenii de știință, spune că de data aceasta au reușit să efectueze postmortemuri pe 20 de animale. „Cu calmari în stomac, era clar că animalele se hrăniseră recent,” spune ea. Excluzând boala ca motiv al eşuării, ea explică că acestea erau „balene foarte sănătoase”, nu dintr-un singur grup, ci o „agregare de clanuri mixte – mai multe grupuri diferite care se reunesc pentru a se reproduce”. Printre ele erau doi pui de două sau trei săptămâni, și cel puțin una dintre femele era găsită însărcinată.
„În mod crucial”, Doeschate observă că poziția lor pe plajă era „grupată în jurul unor animale cheie din grup”. Acest lucru sugerează puternic că au fost speriate să ajungă la țărm ca un „răspuns la stres”. Este posibil să fi fugit de prădători – orcile fuseseră văzute în zonă, spune ea. Dar amploarea eşuării din Orkney poate confirma suspiciunile de lungă durată: că sunetele extrem de puternice, provocate de oameni, au fost responsabile.
Dovezile pentru astfel de daune se găsesc în celulele mici de păr încorporate în organul lui Corti, care convertesc sunetele în semnale electrice care pot fi transmise creierului prin nervul auditiv. Aceasta este Sfântul Graal al biologilor marini, încorporată în oasele urechii de mărimea unei nuci ale animalelor, sau cohlee, care sunt ele însele îngropate adânc în craniul balenei. Este un paradox că soarta acestor animale uriașe poate depinde de lucruri atât de mici. Celulele de păr, care pot fi cicatrizate de evenimente sonore severe, trebuie extrase delicat din cohlee.
Din păcate, osul este atât de dens încât probele vor trebui să petreacă până la un an înmuiându-se într-o soluție chimică într-un laborator înainte ca celulele de păr să poată fi examinate. Doeschate spune că echipa a reușit să recupereze șase cohlee pentru analiză.
„Trebuie să fim foarte atenți la ce altceva facem în acele ape”, spune Dr. Andrew Brownlow.
Brownlow vede eşuările scoțiene ca rezultat al unei combinații fatidice de factori. În primul rând, apele calde din jurul Scoției, care aduc noi prăzi pentru balenele-pilot și alte cetacee să se hrănească; delfinii dungați, mai obișnuiți cu temperaturile mediteraneene, sunt acum cei mai comuni delfini oceanici văzuți în largul Scoției, spune Brownlow.
În al doilea rând, balenele-pilot profită de acele ape mai calde pentru a naște acolo. În al treilea rând, și crucial, fac acest lucru în largul unor linii de coastă neregulate cu care sunt periculos de nefamiliari.
Este o situație plină de tristețe. Balenele sunt ademenite în ape de promisiunea hranei și a condițiilor calde în care să nască, doar pentru a muri în masă. „În eşuarea de anul trecut a fost un număr semnificativ de animale care erau însărcinate sau în proces de a naște,” spune Brownlow. „Deci folosesc aceste ape ca zone de naștere. Dar problema cu asta este, dacă aceste ape sunt zgomotoase, atunci asta este un pericol pentru animalele care au o mentalitate de turmă, care sunt ușor speriate, și ai niște plaje complexe care sunt dificil de navigat și sunt opace pentru sonarul lor,” spune el.
În mod ironic, un al patrulea factor în această „furtună perfectă” de condiții se află în propriul nostru succes în oprirea majorității vânătorii comerciale de balene în 1982 și creșterea ulterioară a populațiilor de balene. Brownlow spune: „În timp ce aceste balene erau dispărute, nu am luat piciorul de pe accelerație. Acum au revenit într-o arenă mult mai industrializată, mai periculoasă decât cea în care au evoluat.”
De la anii 1980, cercetătorii au citat efectul dăunător al poluării fonice asupra balenelor și delfinilor, de la sondajele seismice pentru petrol și gaze până la sonar militar. Dar Brownlow sfătuiește prudență, sugerând că și cutremurele naturale pot avea același efect.
Indiferent de motivele pentru evenimentul din Orkney, consecințele sale sunt serioase, nu doar pentru cetacee, ci și pentru sănătatea mărilor noastre. Un om de știință măsurat și atent, Brownlow totuși oferă un avertisment sever: „Trebuie să fim foarte atenți la ce altceva facem în acele ape. „În caz contrar,” spune el, „acesta va deveni un eveniment îngrozitor de comun.”
Articol preluat de pe The Guardian
