Povestea unui mogul de presă stăpân peste 3 continente

Rupert Murdoch a pornit de la un ziar din Adelaide și a ajuns să controleze unele dintre cele mai influente instituții media din Australia, Marea Britanie și Statele Unite. La 95 de ani, omul care a schimbat presa populară, televiziunea de știri și raportul dintre mass-media și politică devine personajul central al filmului „Ink”, noua producție a lui Danny Boyle, prezentată la Festivalul de Film de la Veneția, disponibil pe Netflix. Filmul se întoarce în 1969, la momentul în care începea aventura britanică a unui imperiu media care avea să se întindă pe trei continente.

Povestea lui Rupert Murdoch este, în multe privințe, povestea transformării presei din ultimele șapte decenii. Ziare populare, televiziune, satelit, divertisment, știri prin cablu și, în cele din urmă, marile platforme digitale de distribuție a informației au fost etape succesive ale unei cariere construite pe o idee simplă: publicului trebuie să i se ofere ceea ce vrea să consume.

În 1952, după moartea tatălui său, Keith Murdoch, tânărul Rupert preia The News, un ziar din Adelaide. În următorii ani cumpără publicații în Australia și Noua Zeelandă, iar în 1964 lansează The Australian, primul cotidian național al țării.

Dar Australia devenise prea mică pentru ambițiile sale.

La sfârșitul anilor ’60, Murdoch privește spre Marea Britanie. Intră pe una dintre cele mai competitive piețe de presă din lume și achiziționează News of the World, apoi The Sun. Acesta este momentul ales de Danny Boyle pentru „Ink”. (Guardian)

Un australian intră pe Fleet Street

Filmul începe în 1969. Rupert Murdoch, interpretat de Guy Pearce, cumpără un ziar aflat în dificultate și caută omul care să îl transforme într-un succes.

Îl găsește în Larry Lamb, interpretat de Jack O’Connell.

Lamb fusese jurnalist la Daily Mirror și cunoștea foarte bine presa populară britanică. Murdoch îi oferă conducerea The Sun și o misiune aproape imposibilă: să construiască un ziar capabil să învingă Mirror la propriul său joc.

În jurul lor începe să se formeze o redacție de jurnaliști ambițioși, marginalizați sau subestimați de establishmentul Fleet Street.

Formula editorială este construită în jurul cititorului popular: titluri uriașe, sport, sex, televiziune, celebrități, scandal și povești care provoacă emoții puternice.

The Sun avea să devină cel mai vândut tabloid britanic.

Danny Boyle transformă această poveste într-un spectacol cu ritmul unui film despre un jaf.

Redacțiile sunt zgomotoase, personajele aleargă, cifrele de tiraj devin scorul unui meci, iar muzica și montajul frenetic amintesc de „Trainspotting”. „Ink” are 116 minute și este adaptat de James Graham după propria piesă de teatru, montată inițial în 2017.

În distribuție apar și Claire Foy, în rolul jurnalistei Jules Davies, alături de Bertie Carvel și alți actori britanici.

Dar adevăratul personaj care planează asupra întregului film este imperiul care încă nu există.

Spectatorul știe ceea ce personajele din 1969 nu pot ști: că australianul care încearcă să salveze un tabloid londonez va ajunge unul dintre cei mai puternici oameni din presa mondială.

De la un tabloid londonez la America

După cucerirea pieței britanice, Murdoch trece Atlanticul.

În anii următori își extinde afacerile în Statele Unite, iar imperiul său ajunge să includă publicații și televiziuni cu o influență enormă asupra societății și politicii americane.

În 1981 cumpără The Times și The Sunday Times în Marea Britanie. În Statele Unite, portofoliul său avea să includă ulterior The Wall Street Journal, iar Fox News, lansat în 1996, devine una dintre cele mai puternice televiziuni de știri americane.

Pentru a putea deține active importante de televiziune în Statele Unite, Murdoch devine cetățean american în 1985, renunțând la cetățenia australiană.

Expansiunea nu se limitează la știri.

Prin 21st Century Fox, familia Murdoch a controlat pentru o perioadă unele dintre cele mai importante active din industria mondială de divertisment. În 2019, o mare parte a acestora, inclusiv studioul de film și alte operațiuni, au fost vândute către Disney într-o tranzacție de 71,3 miliarde de dolari.

Ceea ce rămâne este în continuare un imperiu considerabil. News Corp și Fox păstrează active precum Fox News, The Wall Street Journal și publicațiile britanice ale grupului. Murdoch s-a retras din funcția de președinte al Fox Corporation și News Corp în 2023, iar fiul său Lachlan a preluat conducerea.

Forbes estima la începutul lunii septembrie 2026 averea familiei Murdoch la aproximativ 24 de miliarde de dolari.

Omul care a înțeles puterea publicului

„Ink” nu încearcă însă să povestească întreaga construcție a imperiului.

Danny Boyle este interesat de momentul zero.

De clipa în care Murdoch și Larry Lamb descoperă că regulile presei pot fi schimbate dacă în loc să îi spui publicului ce ar trebui să citească îi oferi ceea ce acesta vrea să cumpere.

Este o diferență aparent minoră, dar care avea să schimbe fundamental industria.

Și tocmai aici filmul devine controversat.

Murdoch nu este prezentat drept un personaj malefic care concepe de la început un mecanism de manipulare politică. Dimpotrivă, Guy Pearce îl interpretează ca pe un outsider australian care se confruntă cu establishmentul britanic, cu ierarhiile rigide și cu o industrie dominată de oameni convinși că știu mai bine decât cititorii ce trebuie publicat.

Boyle însuși a explicat la Veneția că Murdoch al anului 1969 i se pare „o gură de aer proaspăt” într-o societate britanică foarte rigidă.

Iar aceasta este una dintre cele mai interesante alegeri ale filmului.

Publicul știe cine va deveni Murdoch, dar filmul îi cere să privească pentru două ore omul de dinaintea imperiului.

Prea indulgent cu Murdoch?

Aici au început și controversele după premiera de la Veneția.

Unii critici consideră că filmul mută prea mult responsabilitatea pentru transformarea The Sun asupra editorului Larry Lamb și îl lasă pe proprietarul ziarului într-o poziție surprinzător de confortabilă.

În „Ink”, Lamb este cel care împinge permanent limitele. El urmărește tirajul, caută subiectele senzaționale și transformă competiția cu Daily Mirror într-o obsesie.

Murdoch apare uneori chiar în postura celui care cere explicații pentru excesele propriului ziar.

Time Out a mers până la a descrie filmul drept lipsit de incisivitate politică și a remarcat imaginea neașteptat de morală oferită lui Murdoch. Alte cronici au fost însă mult mai entuziaste, lăudând energia filmului și interpretarea lui Jack O’Connell.

Controversa este cu atât mai interesantă cu cât adevăratul Rupert Murdoch pare să nu fie deranjat de proiect.

Guy Pearce a povestit la Veneția că a discutat cu Elisabeth Murdoch, fiica magnatului, iar aceasta i-ar fi transmis că tatăl său era foarte mulțumit că actorul australian urma să îl interpreteze. Murdoch nu văzuse încă filmul în acel moment.

Există și un detaliu surprinzător: James Graham a spus că Murdoch a văzut de mai multe ori piesa de teatru pe care se bazează filmul și că anumite secvențe i-au plăcut.

Un imperiu care a schimbat politica

Este imposibil însă să privești povestea The Sun din 1969 fără să cunoști ceea ce a urmat.

În următoarele decenii, publicațiile și televiziunile controlate de Murdoch au devenit actori politici importanți în Australia, Marea Britanie și Statele Unite.

Relațiile imperiului Murdoch cu liderii politici, orientarea editorială a publicațiilor sale, scandalul interceptărilor telefonice din presa britanică și controversele din jurul Fox News au făcut din proprietarul media unul dintre cele mai disputate personaje ale epocii moderne.

De aceea Murdoch este imposibil de încadrat într-o singură definiție.

Pentru unii este antreprenorul genial care a intuit înaintea tuturor că vechea presă nu mai înțelegea publicul.

Pentru alții este omul care a transformat informația într-o armă politică și a contribuit la construirea unei culturi media bazate pe conflict, senzațional și polarizare.

„Ink” preferă să nu ofere verdictul.

Publicul, complice la propria presă

Danny Boyle mută întrebarea într-o direcție mai incomodă.

Dacă milioane de oameni au cumpărat The Sun, dacă au urmărit Fox News și dacă publicațiile construite după această formulă au prosperat, poate fi pusă întreaga responsabilitate asupra unui singur proprietar?

Regizorul spune că nu.

„Era important pentru noi ca publicul să se simtă complice”, a explicat Boyle la Veneția.

Este probabil ideea care face „Ink” mai relevant în 2026 decât ar fi fost o biografie convențională a lui Rupert Murdoch.

Lumea construită în jurul tirajelor The Sun seamănă izbitor cu actuala economie a atenției. Doar instrumentele s-au schimbat.

Tirajul a devenit număr de vizualizări. Titlul senzațional s-a transformat în clickbait. Prima pagină a tabloidului a fost înlocuită de feed. Iar lupta pentru cititori este acum o competiție globală pentru secunde de atenție.

Boyle merge chiar mai departe și leagă discuția despre vechea presă de amenințările actuale asupra jurnalismului, inclusiv de inteligența artificială și de riscul diminuării rolului presei de supraveghere a puterii.

De aceea, povestea din „Ink” nu este doar despre Rupert Murdoch.

Este povestea unei idei despre presă care s-a născut într-o redacție londoneză la sfârșitul anilor ’60, a traversat Atlanticul și a ajuns să influențeze informația, divertismentul și politica pe trei continente.

Iar poate cea mai provocatoare întrebare ridicată de filmul lui Danny Boyle nu este cum a reușit Rupert Murdoch să construiască un asemenea imperiu.

Este de ce atât de mulți oameni au vrut să cumpere exact ceea ce el le oferea.