Punte muzicală între Viena și București | Interviu cu pianista Cătăllina Butcaru
Volkhard Steude, concertmaestrul Filarmonicii din Viena, și pianista Cătălina Butcaru revin la București, pe scena Ateneului Român, cu un recital cu sonate de Mozart, Schumann și Grieg, ce va avea loc pe 12 iunie 2019, de la ora 19.00.
Volkhard Steude, care din anul 2000 este concertmaestrul Filarmonicii din Viena, cântă pe o vioară Antonius Stradivarius, care i-a fost pusă la dispoziție de Banca Națională a Austriei.
Este o nouă secvență a unui program mai amplu, desfășurat pe o perioadă de cinci ani, intitulat Vienna Meets Romania. Evenimentul are sub patronajul Excelenței Sale, Doamna Ambasador al Austriei, Isabel Rauscher.
Anamaria Spătaru: Vei cânta și anul acesta în Romania alături de VOLKHARD STEUDE, concertmaestrul Filarmonicii din Viena. Prezențele voastre scenice se încadrează într-un proiect mai amplu. Ce ne poți spune despre acesta?
Cătălina Butcaru: Proiectul Vienna Meets România a luat naștere în urma colaborărilor din ultimii doi ani, cu Volkhard Steude, în România. Este un proiect al dialogului muzical, prin care creăm la rândul nostru punți muzicale și umane între muzicieni ai Filarmonicii din Viena și muzicieni români. Dorim să încurajăm contactul direct al membrilor filarmonicilor din România, cu membri ai Filarmonicii din Viena, prin workshop-uri, sesiuni de lucru comune, concerte și recitaluri.
Anamaria Spătaru: Ce lucrări ați ales pentru recitalul din acest an de la Ateneu?
Cătălina Butcaru: Epicentrul serii îl reprezintă marea Sonată nr.2, în Re minor, de Robert Schumann, o capodoperă a muzicii de cameră. În comparaţie cu prima sonată, cu caracter profund melancolic şi tensionat, această a doua lucrare a sa radiază de poezie şi de energie pozitivă.
Abordăm apoi Sonata nr.2, în Sol major, de Edvard Grieg, lucrare scrisă într-o perioadă extrem de fericită a compozitorului, o muzică în care, tipic pentru Grieg, exploziile de exuberanţă sunt alternate cu momente de profundă melancolie. Sonata în Sol major este considerată între cele trei sonate ale lui Grieg ca fiind „cea mai norvegiană”.
În contrast cu cele două lucrări romantic sunt Sonata KV379 de W. A. Mozart, de asemenea în Sol major, lucrare care deschide programul de recital şi Suita „Mult zgomot pentru nimic“, op.11, de E.W.Korngold, care va încheia seara.
Anamaria Spătaru: Ce urmăriți atunci când selectați lucrările pe care le veți cânta?
Cătălina Butcaru: În primul rând, ne gândim la piese din repertoriul pentru vioară și pian, pe care am dori să le redescoperim împreună. Fiecare dintre noi are cel puțin o preferință, urmărim apoi un filon dramaturgic și un echilibru al lucrărilor și în mod democratic se conturează un program.
Anamaria Spătaru: Cum este Steude ca partener de scenă?
Cătălina Butcaru: Întâlnirile muzicale cu Volkhard Steude sunt întotdeauna un prilej de profundă satisfacție muzicală. Este un artist care comunică spontan și care are capacitatea de a „atinge“ sufletele. Mă fascinează pe de o parte, modul său uman, direct, de adresare muzicală iar pe de altă aparte, am sentimentul de a fi puternic ancorată în tradiții muzicale valide. Ne simțim aproape în dorința de a servi muzică, fără a ne preocupa prea mult de propria persoană, având simpla plăcere de a ne dărui muzicii.
Anamaria Spătaru: In ultimii ani ai revenit de mai multe ori în România. Care sunt acum impresiile tale după întâlnirile cu publicul românesc?
Cătălina Butcaru: Publicul românesc este deosebit de receptiv și de generos, este un public care știe să-și primească cu multă căldură artiștii. În urma a ceea ce am primit prin educația muzicală din România, consider a fi ceva firesc să mă reîntorc cu regularitate la rădăcinile mele culturale.
