Sursă foto: Radio ClasicStudii spectaculoase privind încetinirea îmbătrânirii
Un studiu publicat în Nature aduce o perspectivă surprinzătoare asupra semaglutidei, medicament folosit pentru diabet și obezitate: administrată unor șoareci femele ajunși deja la vârsta înaintată, substanța nu doar că a redus greutatea, ci a încetinit mai multe procese biologice asociate îmbătrânirii și le-a prelungit viața. Rezultatele sunt spectaculoase, dar cercetătorii avertizează că ele nu demonstrează că semaglutida prelungește viața oamenilor.
Cercetătorii de la University of California, Berkeley, au pornit de la o întrebare devenită tot mai importantă odată cu extinderea utilizării medicamentelor din clasa GLP-1: beneficiile observate asupra inimii, rinichilor, ficatului sau metabolismului sunt doar consecințe ale scăderii în greutate sau aceste medicamente influențează mecanisme mai profunde ale organismului?
Pentru a afla răspunsul, echipa a administrat semaglutidă unor șoareci femele în vârstă de 20 de luni, o etapă avansată a vieții pentru această specie. Tratamentul a fost început, așadar, nu la tinerețe, ci după instalarea proceselor de îmbătrânire.
Viața șoarecilor s-a prelungit cu aproximativ 12%
Diferența cea mai spectaculoasă a apărut în studiul de supraviețuire. Șoarecii din grupul de control au avut o durată mediană de viață de 742 de zile. În grupul care a primit semaglutidă, aceasta a crescut la 834 de zile. Diferența este de 92 de zile, echivalentul unei creșteri de aproximativ 12% a duratei mediane de viață. Mai important pentru cercetători, animalele tratate nu au trăit pur și simplu mai mult. Mai multe dintre funcțiile care se deteriorează odată cu vârsta au evoluat mai favorabil. Șoarecii au fost mai activi, au avut performanțe mai bune la testele de coordonare și rezistență musculară și au prezentat un control mai bun al glicemiei. Au fost observate și rezultate mai bune la testele de memorie spațială și orientare.
Efectele au ajuns până la nivelul creierului
Una dintre observațiile importante privește creierul. În hipocamp, o regiune esențială pentru memorie și învățare, îmbătrânirea determină în mod normal reducerea capacității de formare a unor noi celule nervoase.
La animalele tratate cu semaglutidă, cercetătorii au identificat o creștere a celulelor asociate neurogenezei — procesul prin care se formează noi neuroni. Rezultatul este interesant mai ales în contextul în care medicamentele GLP-1 sunt cercetate tot mai intens și pentru posibile efecte asupra bolilor neurodegenerative. Studiul nu demonstrează însă că semaglutida previne demența sau alte boli neurologice la oameni.
Mai puțină inflamație și mai puține semne de îmbătrânire celulară
Cercetătorii au analizat apoi ceea ce biologia modernă numește „semnele distinctive ale îmbătrânirii”. În organismul animalelor tratate au fost observate mai multe schimbări favorabile.
Nivelurile unor molecule asociate inflamației au scăzut, iar markerii senescenței celulare — proces prin care celulele îmbătrânite își pierd funcția normală și pot afecta țesuturile din jur — au fost reduși. Au existat și indicii privind o mai bună stabilitate a ADN-ului, o funcționare mai eficientă a mitocondriilor, structurile care furnizează energie celulelor, precum și un răspuns mai bun la stresul oxidativ. Semaglutida a influențat inclusiv celulele stem din măduva osoasă, care joacă un rol esențial în producerea celulelor sanguine și a sistemului imunitar.
Imaginea generală descrisă de cercetători este aceea a unui organism care continuă să îmbătrânească, dar în care o parte dintre procesele deteriorării biologice evoluează mai lent.
Asemănări surprinzătoare cu restricția calorică
Punctul central al studiului este comparația dintre semaglutidă și restricția calorică. De zeci de ani, experimentele pe animale arată că reducerea aportului de calorii, fără malnutriție, poate întârzia îmbătrânirea și prelungi viața. Este însă un regim dificil de menținut pe termen lung. Semaglutida a redus consumul de hrană al șoarecilor cu aproximativ 24%, iar cercetătorii au comparat efectele sale cu cele ale unui grup care primea cu 24% mai puține calorii. Rezultatele au arătat numeroase asemănări. Atât restricția calorică, cât și semaglutida au redus greutatea și masa grasă și au încetinit deteriorarea unor funcții fizice. Dar mecanismele au fost diferite. Animalele cu restricție calorică își consumau rapid rația și petreceau apoi perioade lungi fără hrană, dezvoltând comportamente specifice foamei. Cele tratate cu semaglutidă mâncau mai puțin și mai lent pe parcursul zilei, deoarece apetitul era redus.
Unele rezultate au depășit efectul simplei diete
Cea mai interesantă observație este că anumite beneficii nu par să poată fi explicate exclusiv prin consumul mai mic de calorii. La unele teste privind explorarea mediului, memoria spațială și controlul glicemiei, animalele tratate cu semaglutidă au avut evoluții mai bune decât cele aflate doar sub restricție calorică. Cercetătorii consideră că activarea receptorilor GLP-1 ar putea influența direct unele dintre mecanismele biologice care reglează îmbătrânirea.
Analizele genetice au arătat modificări în sisteme implicate în inflamație, metabolism, repararea ADN-ului, răspunsul la insulină și menținerea proteinelor celulare. Au fost influențate și mecanisme genetice cunoscute de mult timp pentru legătura lor cu longevitatea. Cu alte cuvinte, semaglutida ar putea imita o parte dintre efectele restricției calorice, fără a reproduce complet starea biologică provocată de foame.
Nu înseamnă că semaglutida este un medicament anti-aging
Aici apare însă cea mai importantă precizare. Studiul a fost realizat exclusiv pe șoareci femele. Nu există, pe baza acestor rezultate, dovada că tratamentul încetinește îmbătrânirea sau prelungește viața oamenilor. Autorii subliniază explicit că pentru a răspunde acestei întrebări vor fi necesare studii clinice pe termen lung, concepute special pentru persoane în vârstă și pentru măsurarea proceselor asociate îmbătrânirii. Studiul nu justifică utilizarea semaglutidei de către persoane sănătoase în scopul prelungirii vieții și nici administrarea medicamentului în afara indicațiilor medicale.
Este o distincție esențială într-o perioadă în care medicamentele GLP-1 au devenit extrem de populare, iar efectele lor sunt adesea prezentate mult dincolo de ceea ce a fost demonstrat clinic.
O nouă direcție pentru cercetarea longevității
Importanța studiului este, de fapt, alta. Semaglutida este deja utilizată la scară largă în medicină, iar efectele sale asupra diabetului, obezității și riscului unor boli cronice sunt cunoscute mult mai bine decât în cazul multor molecule experimentale investigate în domeniul longevității.
Dacă viitoarele studii vor demonstra că o parte dintre efectele observate la animale apar și la oameni, medicamentele GLP-1 ar putea deschide o direcție complet nouă în cercetarea îmbătrânirii. În loc să trateze separat fiecare boală asociată vârstei, medicina ar putea încerca să acționeze asupra mecanismelor biologice comune care favorizează apariția lor. Deocamdată, însă, această perspectivă rămâne o ipoteză. Ceea ce studiul demonstrează este suficient de important și fără exagerări: la șoareci femele în vârstă, un tratament început târziu în viață cu semaglutidă a încetinit mai multe semne biologice și funcționale ale îmbătrânirii și a prelungit durata de viață. Dacă același lucru se va dovedi posibil și la oameni este una dintre întrebările la care cercetarea medicală va încerca acum să răspundă.
































