Orban, despre ruptura de la Cotroceni: „Despărțirea a venit după o singură discuție în contradictoriu. Eu nu am nicio datorie față de președinte”

Ludovic Orban susține că demiterea sa din funcția de consilier prezidențial a fost decisă după o singură discuție tensionată cu președintele Nicușor Dan, generată de o declarație referitoare la folosirea imaginii șefului statului în campania pentru Primăria Capitalei. Fostul premier spune că nu regretă afirmațiile făcute, nu are nicio datorie față de președinte și că ar fi dorit o comunicare „mai firească” a deciziei.

Fostul consilier prezidențial Ludovic Orban a oferit marți prima explicație publică privind ruptura de la Cotroceni, subliniind că îndepărtarea sa a fost „exclusiv inițiativa președintelui” și că a fost provocată de o singură discuție în contradictoriu.

„Despărțirea noastră vine din inițiativa președintelui. A fost o singură discuție într-un oarecare nivel de contradicție, legată de o declarație pe care am dat-o despre folosirea abuzivă a imaginii președintelui în campania pentru Capitală”, a spus Orban.

El susține că declarația respectivă a fost dată „în apărarea imaginii președintelui”, nu pentru a genera tensiuni, și că ar repeta-o oricând: „Nu regret această declarație. Dacă m-ar fi întrebat cineva același lucru și după discuția cu președintele României, aș fi spus același lucru.”

„Eu nu am nicio datorie față de președinte. Mai degrabă președintele avea o datorie față de mine”

Orban a insistat că relația dintre el și Nicușor Dan nu presupune vreo obligație personală de loialitate: „Eu nu am nicio datorie față de președintele României. Cred că mai degrabă președintele României ar fi avut o datorie față de mine. Să folosești ca motiv de despărțire o astfel de declarație mi se pare cam puțin.”

Totuși, fostul consilier recunoaște că președintele are dreptul deplin să își formeze și să își reconfigureze echipa: „Președintele are dreptul să își aleagă consilierii, precum și să îi elibereze din funcție pe cei cu care consideră că nu poate colabora.”

„Aș fi vrut o discuție despre cum comunicăm despărțirea”

Orban afirmă că nu a fost informat oficial și direct despre demitere, aflând decizia „pe surse”, ceea ce i s-a părut nepotrivit: „Discuția pe care am avut-o nu mi s-a părut decisivă. După aceea, cred că ar fi fost normală o discuție despre cum comunicăm public această despărțire.”

El a amintit că l-a sprijinit pe Nicușor Dan atât în campania pentru Primăria Capitalei din 2024, cât și în cursa pentru președinția României: „Nu eu am cerut să intru în echipa președintelui, a fost invitația domnului Nicușor Dan. Am acceptat greu, dar am făcut-o în speranța că pot să fiu util instituției prezidențiale și din respect pentru faptul că l-am susținut public în fața cetățenilor.”

„Am lucrat loial o lună și jumătate. Nu am primit nicio critică”

Orban precizează că perioada petrecută în echipa prezidențială a fost scurtă – o lună și jumătate – însă marcată, spune el, de o colaborare bună și de o implicare totală: „Am dat dovadă de loialitate, corectitudine, implicare activă. În această perioadă, președintele nu mi-a adresat nicio critică, niciun reproș.”

Cu toate acestea, marți dimineață a aflat că nu mai face parte din echipa de la Cotroceni: „Astăzi am aflat că nu mai sunt în echipa domnului președinte Nicușor Dan.”

O ruptură rapidă, cu mize politice sensibile

Declarațiile lui Ludovic Orban scot la iveală o despărțire bruscă și tensionată într-un moment în care președintele Nicușor Dan își consolidează structurile interne de comunicare și strategie politică. Plecarea fostului premier, un nume cu greutate și experiență politică de peste două decenii, ridică semne de întrebare cu privire la stabilitatea și coeziunea echipei prezidențiale.

Pentru Orban, episodul pare să fie încheiat, deși tonul său sugerează dezamăgire față de modul în care s-a produs ruptura. Pentru Cotroceni, rămâne subiectul sensibil al gestionării comunicării politice într-o președinție încă tânără, aflată sub presiune și în plin proces de definire instituțională.

Rămâne de văzut dacă această demisie forțată va avea ecouri politice mai largi sau dacă va fi tratată ca un episod colateral, consumat rapid într-un peisaj politic în continuă mișcare.