Bancherii europeni: Accesul la dolari ar putea dispărea brusc
Mai mulți bancheri centrali europeni au exprimat îngrijorări cu privire la accesul viitor la dolarii furnizați de Rezerva Federală, avertizând că aceste linii de urgență ar putea dispărea brusc. Această situație ar putea fi influențată de conflictele politice și comerciale ale administrației Trump.
La reuniunea anuală organizată de Federal Reserve Bank of Kansas City, care a avut loc între 27 și 29 august 2026, mai mult de șase oficiali europeni au subliniat că relația financiară dintre Europa și Statele Unite a devenit tot mai imprevizibilă. Aceștia au plecat de la întâlnire cu o neliniște profundă, având în vedere că accesul la dolarii americani, esențiali în perioadele de criză, nu mai poate fi considerat garantat.
Intervenția Trezoreriei SUA și reacția europeană
Un prim semnal de alarmă a fost dat de intervenția Trezoreriei americane de la începutul lunii august, când aceasta a vândut euro pentru a cumpăra yeni japonezi. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a descris această acțiune ca pe o „realocare a resurselor”, precizând că fondurile utilizate au provenit din Fondul de Stabilizare Valutară al Trezoreriei. Această acțiune a stârnit nemulțumiri în rândul oficialilor europeni, care s-au simțit neanunțați cu privire la vânzarea activelor în euro.
Percepția asupra politicii americane
Oficialii europeni au considerat că lipsa de comunicare din partea Statelor Unite a încălcat o regulă nescrisă a cooperării financiare internaționale. Un oficial european a declarat că a fost „exasperant” să nu fie informat înainte de intervenție, subliniind că, în mod normal, se așteaptă ca astfel de acțiuni să fie comunicate. Această situație a dus la concluzia că „SUA face ce vrea”, reflectând o frustrare profundă în rândul bancherilor europeni.
În ciuda acestor îngrijorări, oficialii Rezervei Federale au încercat să liniștească partenerii internaționali, promițând că își vor respecta angajamentele. Totuși, independența Fed față de administrația americană complică capacitatea bancherilor centrali de a oferi garanții în fața unor eventuale schimbări politice care ar putea afecta relațiile financiare.
