Primul diamant meteoritic de mari dimensiuni, creat în laborator

Este cu 58% mai dur decât diamantele obişnuite

O echipă de cercetători din Beijing a reuşit o premieră mondială: crearea în laborator a unui diamant meteoritic de dimensiuni considerabile, cunoscut sub denumirea de lonsdaleit sau diamant hexagonal. Descoperirea, publicată în revista Nature, arată că acest tip de cristal este cu până la 58% mai dur decât diamantul cubic obişnuit şi ar putea avea aplicaţii industriale majore.

Cum a fost posibilă descoperirea

Pentru a reproduce condiţiile extreme de formare din timpul unui impact meteoritic, oamenii de ştiinţă au folosit o celulă cu nicovală de diamant, aplicând presiuni uriaşe şi încălzire cu laser. În acest fel, structura hexagonală mult căutată a putut fi stabilizată şi analizată cu succes.

Diferenţa dintre diamantul cubic şi cel hexagonal ţine de modul în care atomii de carbon se organizează. În timp ce diamantul obişnuit are trei straturi repetitive (A-B-C), lonsdaleitul este format doar din două straturi (A-B). Această variaţie aparent subtilă face ca structura să fie mult mai rezistentă.

De la meteorit la laborator

Ipoteza existenţei diamantelor hexagonale a fost formulată încă din anii 1960, iar ulterior fragmente au fost identificate în meteoritul Canyon Diablo. Totuşi, din cauza dificultăţii de a obţine mostre pure şi suficient de mari, validarea lor ştiinţifică a rămas parţial controversată.

De această dată, echipa chineză a confirmat structura prin microscopie electronică şi cristalografie cu raze X, chiar dacă unele impurităţi persistă. Următorul pas este perfecţionarea metodei pentru a obţine cristale mai mari, care să permită teste complete de duritate şi aplicabilitate.

Aplicaţii industriale uriaşe

Dacă procesul va fi optimizat, diamantele meteoritice ar putea revoluţiona domenii tehnologice cheie: forajul de mare precizie, electronica de înaltă performanţă, sistemele de gestionare termică sau chiar tehnologiile cuantice.

Specialiştii estimează că primele aplicaţii comerciale ar putea apărea în aproximativ zece ani. Până atunci, însă, descoperirea rămâne un moment de referinţă în valorificarea unuia dintre cele mai rare şi mai puternice materiale din natură.