Alergiile pot apărea oricând în viață
Alergiile sunt asociate adesea cu copilăria, însă sistemul imunitar poate începe să reacționeze anormal la substanțe aparent inofensive chiar și după zeci de ani fără probleme. Cercetările din ultimii ani arată că infecțiile virale, antibioticele, schimbările hormonale sau chiar mușcăturile unor căpușe pot modifica echilibrul imun și pot declanșa alergii noi la vârsta adultă.
Pentru cineva care a mâncat toată viața fără probleme anumite alimente sau care nu a strănutat niciodată în sezonul polenului, apariția bruscă a unei alergii poate părea greu de explicat. Specialiștii spun însă că nu există o vârstă la care sistemul imunitar devine imun la schimbare. O persoană poate dezvolta o alergie nouă practic în orice moment al vieții, chiar dacă nu a avut anterior asemenea probleme.
Explicația pornește de la modul în care funcționează sistemul imunitar. O alergie apare atunci când organismul identifică în mod eronat o substanță inofensivă — polen, un aliment, praful sau părul unui animal — drept o amenințare. Sistemul imunitar produce atunci anticorpi și, la contactele ulterioare, declanșează o reacție care poate merge de la strănut, congestie și mâncărimi până la reacții severe, inclusiv anafilaxie.
Unele persoane se nasc cu o predispoziție genetică pentru alergii, dar genetica nu explică întreaga poveste. Cercetătorii caută de ani buni acele momente în care sistemul imunitar pare să își schimbe regulile și să înceapă să trateze drept periculoase lucruri pe care până atunci le tolera fără probleme.
Unul dintre aceste momente poate fi o infecție virală. Un studiu publicat în 2026 a identificat o asociere între infecția cu Covid-19 și un risc mai ridicat de apariție ulterioară a rinitei alergice și astmului. Autorii cercetării au observat, în același timp, că vaccinarea a fost asociată cu un risc mai redus. Una dintre explicațiile investigate este inflamația puternică produsă în timpul infecției, care poate modifica pentru o perioadă comportamentul sistemului imunitar.
Fenomenul nu pare să fie limitat la coronavirus. Virusul respirator sincițial și rinovirusurile, responsabile pentru multe dintre răcelile obișnuite, au fost de asemenea asociate, cel puțin în cazul copiilor, cu apariția ulterioară a unor probleme alergice. Ipoteza este că, în timpul unei infecții, sistemul imunitar se află deja într-o stare de alertă intensă, iar contactul simultan cu un aliment sau cu un alergen din mediul înconjurător poate contribui uneori la clasificarea greșită a acestuia drept pericol.
Există însă și un paradox: uneori chiar tratamentele folosite împotriva unor boli ar putea influența acest echilibru. Utilizarea antibioticelor a fost asociată în unele cercetări cu un risc ulterior mai mare de alergii. O posibilă explicație este efectul antibioticelor asupra microbiomului intestinal — uriașa comunitate de microorganisme care trăiește în sistemul digestiv și care participă inclusiv la reglarea imunității.
Microbiomul reprezintă încă unul dintre marile teritorii aflate în explorare în medicina modernă. Cercetătorii știu că modificarea lui poate influența sistemul imunitar, dar mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin înțelese. Ipoteza este că perturbarea echilibrului intestinal poate produce o formă de „confuzie” imunologică, în care organismul ajunge să reacționeze împotriva unor substanțe pe care în mod normal ar trebui să le ignore.
Schimbările hormonale reprezintă un alt moment sensibil. Sarcina produce modificări importante ale sistemului imunitar, iar aproximativ o treime dintre femeile care aveau deja alergii de mediu constată o agravare a acestora după ce rămân însărcinate. Există și așa-numita rinită de sarcină, în care apar congestia nazală, secrețiile și strănutul la femei care nu prezentaseră anterior alergii.
Rinita de sarcină nu este considerată neapărat o alergie propriu-zisă, iar simptomele dispar de regulă după naștere. Cercetătorii cred însă că fenomenul arată cât de puternic pot hormonii să influențeze sistemul imunitar. Modificări similare sunt studiate și după menopauză, o altă etapă în care fluctuațiile hormonale sunt importante.
Uneori, cauza unei alergii apărute brusc poate fi mult mai surprinzătoare. În Statele Unite, cercetătorii au descris sindromul alfa-gal, în care oamenii dezvoltă alergie la carnea roșie după mușcătura unei anumite căpușe.
Povestea descoperirii sindromului este aproape la fel de neobișnuită ca boala însăși. Profesorul Thomas Platts-Mills, specialist în medicină și microbiologie, încerca împreună cu echipa sa să înțeleagă de ce unele persoane care consumaseră carne fără probleme ani întregi începeau brusc să aibă reacții alergice. El însuși fusese mușcat de numeroase larve de căpușă după o drumeție, iar câteva luni mai târziu, după o cină cu miel, s-a trezit noaptea acoperit de urticarie.
Cercetătorii au stabilit ulterior că anumite căpușe pot introduce prin salivă o moleculă de zahăr numită alfa-gal. Aceasta este prezentă în mod natural la majoritatea mamiferelor, dar nu la oameni. După expunerea prin mușcătura căpușei, sistemul imunitar poate începe să trateze molecula drept un pericol. Când persoana consumă ulterior carne de vită, porc sau miel, organismul poate declanșa o reacție alergică, cu urticarie, umflături sau simptome gastrointestinale.
Fenomenul nu mai este considerat rar în Statele Unite. Peste 90.000 de persoane au fost diagnosticate cu sindrom alfa-gal între 2017 și 2022, pe măsură ce aria de răspândire a căpușelor implicate s-a extins.
Odată instalată, o alergie apărută la maturitate nu dispare neapărat. Spre deosebire de rinita asociată sarcinii, care este de regulă temporară, alergiile declanșate după infecții, mușcături de căpușe sau din cauze care rămân necunoscute pot deveni permanente.
În prezent nu există o metodă sigură prin care o alergie nou apărută să poată fi pur și simplu „ștearsă”. Cercetarea încearcă însă să intervină asupra mecanismului central al bolii: reacția exagerată a sistemului imunitar.
Unele medicamente imunomodulatoare sunt deja utilizate. Omalizumab, cunoscut și sub denumirea comercială Xolair, a fost folosit timp de mulți ani în tratamentul astmului și a demonstrat mai recent că poate reduce riscul unor reacții severe provocate de alergiile alimentare. Medicamentul acționează asupra sistemului imunitar și încearcă să împiedice declanșarea unui răspuns excesiv.
În paralel, oamenii de știință testează metode prin care sistemul imunitar ar putea fi practic reeducat. Sunt cercetate vaccinuri care să îl determine să răspundă mai temperat la alergeni, precum și tratamente capabile să ofere organismului anticorpi care să blocheze reacțiile alergice. Aceste abordări sunt încă în diferite etape de cercetare, iar o soluție universală nu există deocamdată.
Imaginea care se conturează este însă mult diferită de ideea tradițională potrivit căreia alergiile sunt o problemă decisă în copilărie. Sistemul imunitar este într-o continuă adaptare, iar infecțiile, microbiomul, hormonii și factorii de mediu îi pot modifica răspunsurile pe tot parcursul vieții. O substanță tolerată fără probleme timp de 30 sau 40 de ani poate deveni, în anumite condiții, noul „inamic” al organismului.
Tocmai această capacitate de schimbare face alergiile atât de greu de anticipat, dar oferă și motive de optimism. Dacă cercetătorii vor înțelege mai bine ce determină sistemul imunitar să facă această eroare de identificare, următorul pas ar putea fi găsirea unor metode prin care reacția să fie prevenită sau chiar corectată.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
