„Șpaga de supraviețuire” și cel mai bun an de business
Povestea tranzacției controversate din turismul românesc
Într-o Românie în care corupția fiscală a devenit o realitate cotidiană, cazul vicepremierului Dragoș Anastasiu readuce în prim-plan un vechi mecanism de adaptare la sistem: „șpaga de supraviețuire”. O formulare apăsat cinică, oferită chiar de omul care și-a recunoscut rolul într-o mituire de proporții – și care, între timp, a reușit să vândă, în cel mai bun an al său, o afacere de 150 de milioane de euro unui gigant german.
Din biroul ANAF, direct în portofoliul REWE
Dragoș Anastasiu a urcat pe scena politică de vârf, dar în paralel, timp de opt ani, între 2009 și 2017, firma sa – Touring Europabus România – a plătit mită unei funcționare ANAF. Suma totală estimată: 150.000 de euro. Mita s-a realizat printr-un contract fictiv de marketing cu familia funcționarei Angela Burlacu și avea scopul de a „șterge” orice neregulă descoperită în timpul controalelor fiscale. Primul contract a fost semnat în noiembrie 2009, imediat după ce inspectorii ANAF au constatat, conform instanței, nereguli serioase privind plata taxelor și impozitelor pe salarii.
„Firma avea majore probleme financiare,” a mărturisit Anastasiu în fața judecătorilor. Cifra de afaceri scăzuse de la peste 50 de milioane de lei în 2008, la 43 de milioane în 2009. Însă după mușamalizarea controlului, a urmat o perioadă de creștere spectaculoasă: în 2014, cifra de afaceri ajunsese la aproape 300 de milioane de lei, de șapte ori mai mare.
Trecerea pe Travel Brands și ieșirea din scenă
În 2018, moment în care Anastasiu a decis să o denunțe pe Angela Burlacu la DNA, a avut loc și o mutare strategică: activitatea de turism a fost transferată de la Touring Europabus pe o nouă companie, Travel Brands. Deși ambele entități erau deținute de același grup – Eurolines – această mișcare a pregătit terenul pentru o tranzacție importantă.
Un an mai târziu, în 2019, Anastasiu vinde întregul business de turism către grupul german REWE, prin divizia sa Dertour. Tranzacția a fost prezentată drept una „istorică” pentru turismul românesc, marcând vânzarea unui conglomerat care includea Touring Europabus, Danubius Travel și Nova Travel, cu o rețea de peste 80 de agenții.
„A fost cel mai bun an,” spunea Anastasiu, în 2020, într-un interviu pentru Business Magazin, fără a menționa scandalul DNA care plana asupra companiei mamă.
De la zero la sută: finalul companiei-martor
După vânzare, Touring Europabus a fost lăsată fără activitate. Dacă în 2018 avea 339 de angajați, în prezent are zero. Firma e deținută în proporție de aproape 100% de Touring Eurolines SA, unde Anastasiu are majoritatea acțiunilor. Compania e inactivă, dar continuă să figureze în documentele oficiale, inclusiv ca parte civilă în procesul DNA.
Pe de altă parte, firma Travel Brands, înființată în 2018 și folosită ca vehicul pentru transferul activităților, a fost inclusă în tranzacția cu REWE, alături de celelalte entități ale grupului. În mod ironic, firma care a funcționat ca vehicul pentru șpagă – Touring Europabus – nu a mai avut niciun rol în acest „cel mai bun an”.
REWE și umbrele cifrelor
Grupul german REWE, care deține Dertour, este unul dintre cele mai mari din Europa, cu o cifră de afaceri ce a crescut de la 55 de miliarde de euro în 2019 la 96 de miliarde în 2024. În 2019, a achiziționat, practic, întreaga rețea de turism construită de Anastasiu – în plină desfășurare a unui dosar penal care nu pare să fi avut vreun impact asupra negocierilor.
Valoarea exactă a tranzacției nu a fost niciodată dezvăluită. Dar, în interviurile post-vânzare, Anastasiu spunea că businessul ajunsese la o valoare cumulată de 150 de milioane de euro. O sumă impresionantă pentru o afacere care, cu 10 ani în urmă, risca închiderea și supraviețuia prin „plăți de protecție”.
Un caz de manual?
Cazul Anastasiu ar putea deveni un exemplu clasic în cursurile de etică în afaceri și administrație publică: cum un antreprenor care admite că a plătit mită timp de 8 ani ajunge să-și vândă afacerea către unul dintre cei mai mari giganți europeni din retail și turism – și să plece cu o imagine publică (aproape) intactă.
Întrebările rămân: câte alte „șpăgi de supraviețuire” s-au transformat între timp în „succesuri” de piață? Și ce semnal transmite acest caz pentru antreprenorii care încearcă să crească fără a se „adapta” sistemului?
În România, chiar și „cel mai bun an” poate avea un preț tăcut.
