GLP-1 poate îngreuna pregătirea alergătorilor pentru maraton
Greața, lipsa poftei de mâncare și dificultățile de alimentare din timpul efortului le pot afecta antrenamentele alergătorilor care iau medicamente GLP-1 pentru slăbit. Specialiștii avertizează că sportivii de anduranță pot ajunge să nu consume suficientă energie, deși experiențele diferă de la o persoană la alta.
Keri M., o maratonistă de peste 50 de ani, a luat prima doză de 2,5 mg de tirzepatidă cu mai puțin de o săptămână înainte de o cursă de semimaraton. În timpul alergării, i-a fost greață și a avut dificultăți să păstreze gelurile energizante. Ea a descris reacția la doză drept „severă” și a spus că, privind în urmă, ar fi preferat să înceapă cu o doză mai mică.
Utilizarea medicamentelor GLP-1 pentru slăbit a crescut: proporția persoanelor care le iau în acest scop a urcat de la 3% la 11% în ultimii doi ani. Un studiu de cohortă din 2026 a constatat că de 15 ori mai multe persoane le folosesc în scopuri care nu sunt aprobate de FDA decât cu cinci ani în urmă. Tot studiul a arătat că 35% dintre utilizatori nu sunt considerați supraponderali potrivit indicelui de masă corporală.
Heidi Skolnik, membră a American College of Sports Medicine, spune că alergarea pe distanțe lungi poate fi posibilă dacă persoana reușește să mănânce și să bea suficient pentru antrenamente și curse. Emily Lundstrom, cercetătoare în domeniul disponibilității energetice reduse, consideră însă că sportivii de anduranță preocupați de performanță ar trebui să aștepte până după pregătirea pentru cursă înainte să înceapă tratamentul. Ea nu recomandă nici administrarea unor doze foarte mici.
Claire Shorenstein, dietetician specializat în sport, spune că în mod obișnuit nu ar recomanda folosirea unui GLP-1 în timpul pregătirii active pentru maraton. Suprimarea apetitului, combinată cu riscul ca alergătorii să nu se alimenteze suficient, poate duce la disponibilitate energetică redusă. În timp, aceasta poate provoca sindromul deficitului relativ de energie în sport, asociat cu reducerea densității osoase și a imunității; la femei, poate duce la pierderea ciclului menstrual.
Dr. Melanie Jay, profesoară la NYU Grossman School of Medicine, spune că medicamentele GLP-1 pot crește ritmul cardiac în repaus cu 2 până la 10 bătăi pe minut, iar creșterile în timpul exercițiului pot fi mai mari. Ea precizează că există puține studii despre efectul tirzepatidei și al altor medicamente din a doua generație asupra efortului și ritmului cardiac. Printre efectele adverse frecvente se numără greața și constipația, care se pot ameliora în timp.
Steve, un alergător de 44 de ani din Oregon, a început să se antreneze pentru un semimaraton după ce a început tratamentul cu tirzepatidă, în iulie 2026. A observat că alergările deveniseră mai dificile și că îi creștea ritmul cardiac. După patru săptămâni, și-a înjumătățit doza, urmând un sfat găsit pe Reddit, și a spus că a putut să se antreneze fără aceeași creștere a pulsului. Dr. Nidhi Kansal, specialistă în tratamente GLP-1 la Northwestern Medicine, spune că împărțirea dozei săptămânale în două nu este recomandată, deoarece metoda nu a fost studiată în studiile clinice.
Experiențele nu sunt identice. Nikki Thornton, maratonistă de 47 de ani din Taree, Australia, a avut probleme gastrointestinale la Maratonul din Sydney, dar a spus că organismul i s-a adaptat după aproximativ șase luni. În 2025, și-a îmbunătățit timpul la aceeași cursă cu trei ore. În același timp, dieteticianul sportiv Meghann Featherstun spune că alergătorii cu care lucrează renunță adesea la tratament pentru că nu îi tolerează. Cercetările despre folosirea GLP-1 în alergarea de fond rămân limitate.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
