Înălţarea Sfintei Cruci, sărbătoare a credinţei şi a tradiţiilor populare
Pe 14 septembrie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare dedicată lemnului pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Este o zi de post aspru, ce aminteşte de patimile şi moartea Domnului pe Golgota, dar şi un reper al tradiţiilor populare, care marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei.
Sărbătoarea este legată de două momente esenţiale din istoria creştinismului: aflarea Crucii de către împărăteasa Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, şi înălţarea ei de către episcopul Macarie la Ierusalim, în anul 335, precum şi readucerea Crucii la Ierusalim, în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclius, după ce fusese luată de perşi. Tradiţia spune că adevărata Cruce a fost recunoscută atunci când a fost atinsă de trupul unei femei moarte, care a revenit la viaţă.
Dincolo de semnificaţia religioasă, ziua este bogată în obiceiuri şi credinţe populare. În zonele viticole, ea este cunoscută drept Cârstovul Viilor, marcând începutul culesului strugurilor. Totodată, în tradiţia satelor, este şi Ziua Şarpelui, momentul în care reptilele se retrag pentru hibernare. Se spune că, înainte de a intra în pământ, şerpii se strâng şi dau naştere unei „pietre nestemate”, cu puteri tămăduitoare.
Obiceiurile populare amintesc şi de culesul plantelor de leac – boz, micşunele, mătrăgună sau năvalnic –, care sunt duse la biserică împreună cu busuioc şi flori pentru a fi sfinţite. Acestea sunt apoi păstrate la icoane şi folosite în leacuri şi descântece. Busuiocul sfinţit are multiple întrebuinţări: pus în apa păsărilor le fereşte de boli, adăugat în lăutoarea fetelor împiedică căderea părului, iar la streşinile caselor protejează gospodăria de trăsnete şi necazuri. În Bucovina, oamenii agăţau cruci de busuioc în pomii neroditori, pentru a avea parte de o recoltă bogată.
În această zi cu adâncă semnificaţie spirituală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va săvârşi Sfânta Liturghie în paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.
Astfel, Înălţarea Sfintei Cruci rămâne nu doar un moment de profundă rugăciune şi post, ci şi o sărbătoare care uneşte credinţa cu tradiţiile vechi ale satului românesc, păstrând vie legătura dintre sacru şi viaţa de zi cu zi.
