Indemnizații uriașe pentru judecători de la CCR, în plin regim de austeritate bugetară

Trei magistrați de la Curtea Constituțională urmează să primească câte 180.000 de lei la final de mandat, în ciuda interdicției impuse de Guvern

Curtea Constituțională a României (CCR) se pregătește să acorde indemnizații considerabile celor trei judecători al căror mandat se încheie în iulie 2025 – Marian Enache, Livia Stanciu și Attila Varga – fiecare urmând să încaseze aproximativ 180.000 de lei. Decizia provoacă deja reacții publice vehemente, mai ales că vine într-un context de restricții bugetare severe impuse prin Ordonanța de Urgență 156/2024, cunoscută drept „ordonanța trenuleț”.

Conflict deschis între lege și guvern

Potrivit articolului 71, alineatul 5, din legea de funcționare a Curții Constituționale, judecătorii care își încheie mandatul beneficiază de o sumă echivalentă cu șase salarii nete. Este un drept legal prevăzut explicit, iar Curtea susține că nu poate ignora această prevedere, în ciuda interdicției venite din partea Guvernului.

În schimb, executivul condus de Marcel Ciolacu a interzis prin OUG 156/2024 orice formă de ajutor sau indemnizație acordată la încetarea activității în sistemul public, indiferent de instituție sau sursa de finanțare. Ordonanța este clară: în anul 2025 nu se mai permit plăți compensatorii la ieșirea din sistem.

CCR însă argumentează că suma cuvenită judecătorilor la final de mandat nu este un „ajutor” sau o „indemnizație la pensionare”, ci o plată prevăzută distinct și specific de lege, drept recunoaștere a funcției și responsabilității exercitate pe durata mandatului.

Fonduri inexistente în bugetul pe 2025

Un alt obstacol major în calea plăților îl reprezintă lipsa fondurilor alocate în bugetul CCR pentru anul 2025. Conducerea Curții discută deja posibilitatea redistribuirii interne a banilor, cel mai probabil din capitolul destinat investițiilor, pentru a acoperi aceste sume.

O asemenea decizie ar putea atrage și mai multe critici, întrucât investițiile în digitalizare, infrastructură sau arhivare ar putea fi sacrificate în favoarea privilegiilor pentru personalul aflat la vârful ierarhiei.

Privilegii criticate de opinia publică

Judecătorii Curții Constituționale se numără printre cei mai bine plătiți bugetari din România. Potrivit documentelor publice, președintele CCR, Marian Enache, are o indemnizație lunară brută de peste 47.000 de lei. Ceilalți membri, printre care și Livia Stanciu și Attila Varga, încasează aproximativ 45.000 de lei lunar.

Acestor venituri li se adaugă sporuri consistente pentru „risc și suprasolicitare neuropsihică”, „condiții de muncă vătămătoare”, „confidențialitate” și titluri științifice, unele dintre ele ajungând la peste 11.000 de lei pe lună.

Într-un climat în care restul bugetarilor primesc avertismente privind înghețarea salariilor, tăieri de sporuri și reduceri de personal, discrepanța dintre CCR și celelalte instituții ale statului devine tot mai greu de ignorat.

Cine sunt cei trei judecători?

Marian Enache a fost numit în funcția de președinte al CCR în anul 2022 și este cunoscut ca fiind o figură apropiată de PSD. Livia Stanciu a fost numită de fostul președinte Klaus Iohannis, după ce a condus Înalta Curte de Casație și Justiție. Attila Varga este judecător numit de UDMR, cu o lungă carieră în comisiile juridice ale Parlamentului.

Toți trei au beneficiat de susținerea unor forțe politice majore și au fost implicați în decizii controversate ale Curții în ultimii ani, fapt care i-a adus adesea în centrul dezbaterilor publice.

O lecție despre dublul standard?

Această situație scoate din nou la iveală tensiunea profundă dintre prevederile legale existente, deciziile politice conjuncturale și realitatea bugetară. În timp ce statul român cere sacrificii din partea tuturor angajaților săi și chiar reduce sporuri considerate nejustificate, magistrații de la CCR par a fi, din nou, „exceptați”.

Rămâne de văzut dacă Guvernul va încerca să conteste această interpretare a legii sau dacă va ceda, permițând din nou un precedent care, în ochii publicului, accentuează imaginea unui sistem bugetar împărțit în „caste”.