Macron mizează din nou pe Lecornu

Preşedintele Emmanuel Macron l-a renumit vineri pe Sébastien Lecornu în funcţia de premier, la doar cinci zile după demisia spectaculoasă a acestuia. Decizia, care riscă să provoace noi tensiuni în Adunarea Naţională, marchează o nouă încercare a şefului statului de a restabili stabilitatea politică într-un moment critic.

Sébastien Lecornu, considerat unul dintre cei mai loiali colaboratori ai lui Macron, va avea sarcina dificilă de a prezenta şi apăra bugetul pe 2026 – un dosar care a declanşat actuala criză politică. Fost ministru al Apărării, Lecornu a fost desemnat iniţial premier pe 9 septembrie, la vârsta de doar 39 de ani. În lipsa unei majorităţi clare, a rezistat însă doar 27 de zile, demisionând la 6 octombrie, în plină dispută între Palatul Élysée şi opoziţie.

Decizia preşedintelui de a-l repune în funcţie este văzută de mulţi ca o „ultimă carte” în tentativa de a evita o moţiune de cenzură şi de a menţine un minim echilibru guvernamental. În ciuda criticilor, Macron a ales continuitatea în locul unei rupturi politice. Lecornu, supranumit „călugărul-soldat” pentru disciplina sa şi discreţia mediatică, a fost însărcinat să refacă legătura cu partidele parlamentare şi să salveze calendarul bugetar.

Originar din Normandia şi intrat în politică de la o vârstă fragedă, Lecornu este unul dintre cei mai tineri politicieni care au urcat constant în ierarhia puterii. A fost primar la 26 de ani, preşedinte de consiliu departamental la 32 şi ministru la 31. În guvernele lui Macron, a condus succesiv portofoliile Mediului, Colectivităţilor locale, Teritoriilor de peste mări şi Apărării.

Considerat un tehnician eficient şi un negociator abil, el s-a remarcat prin aprobarea aproape unanimă a Legii programării militare 2024-2030, care a majorat bugetul apărării cu 40%. De asemenea, a fost trimis în misiuni diplomatice sensibile, precum turneul din Orientul Mijlociu după atacul Hamas asupra Israelului.

Deşi are reputaţia unui „animal politic” tenace, Lecornu este criticat de stânga pentru lipsa de deschidere faţă de revendicările sociale şi pentru relaţiile cordiale cu reprezentanţi ai dreptei radicale. În cercurile apropiate Palatului Élysée, este însă considerat „omul care nu-i face umbră lui Macron” – un loialist pragmatic şi disciplinat.

Cu Franţa divizată, o opoziţie fragmentată şi o majoritate fragilă, reîntoarcerea lui Sébastien Lecornu la Matignon nu pare să închidă criza politică, ci doar să o amâne. Miza rămâne uriaşă: adoptarea bugetului, evitarea unei noi moţiuni de cenzură şi, mai ales, conservarea autorităţii prezidenţiale într-un moment în care orizontul politic al lui Emmanuel Macron se îngustează vizibil.