Cercetătorii de la Universitatea și Centrul de Cercetare Wageningen din Țările de Jos au creat un material hibrid, numit compleximer, care combină proprietăți ale sticlei și plasticului, sfidând concepțiile tradiționale din știința materialelor. Acest material prezintă rezistență, flexibilitate, capacitate de auto-reparare și sustenabilitate, având aplicații potențiale în diverse domenii.
Compleximerul, materialul dezvoltat de echipa de cercetători, reunește caracteristici care până acum erau considerate incompatibile. Acesta combină rezistența plasticului cu ușurința de modelare a sticlei, având o culoare similară chihlimbarului. Spre deosebire de materialele tradiționale, compleximerul rezistă la impact, se topește lent și este ușor de prelucrat, contrazicând astfel teoria conform căreia materialele ușor de remodelat sunt fragile. Studiul a fost coordonat de profesorul Jasper van der Gucht, care a subliniat că rezultatele obținute contrazic modelele clasice din fizică.
Descoperirea se bazează pe modul în care materialul este structurat la nivel molecular. Spre deosebire de materialele plastice convenționale, compleximerii nu se bazează pe legături chimice permanente, ci pe atracția fizică dintre lanțurile polimerice încărcate pozitiv și negativ. Această interacțiune permite o flexibilitate mai mare, esențială pentru absorbția șocurilor și procesarea facilă. Cercetătorii au menționat că acest comportament a fost neașteptat și deschide noi direcții pentru designul polimerilor avansați.
Proprietăți și aplicații ale compleximerului
Una dintre caracteristicile notabile ale compleximerului este capacitatea sa de auto-reparare. Fisurile sau deteriorările pot fi remediate prin simpla încălzire și presare a materialului, ceea ce ar putea transforma produsele din acest material, precum panourile, mobilierul sau materialele de construcții. În viitor, reparațiile ar putea necesita doar o sursă obișnuită de căldură, ceea ce ar putea reduce costurile și resursele necesare pentru întreținerea produselor.
În prezent, compleximerul este obținut din resurse fosile, dar cercetătorii lucrează deja la dezvoltarea unor alternative sustenabile. Oamenii de știință consideră că acest material ar putea deveni reciclabil, reparabil sau chiar biodegradabil, contribuind astfel la un viitor mai sustenabil pentru plastic. Scopul echipei de cercetare nu este doar de a crea materiale mai bune, ci și de a promova soluții ecologice în industria materialelor.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
