Planul unui armistițiu în războiul din Ucraina, prezentat în perspectiva unui summit fulger între Donald Trump și Vladimir Putin, programat pe 15 august în Alaska, stârnește mai degrabă scepticism decât entuziasm în capitalele europene. Deși finalul conflictului ar fi, teoretic, un obiectiv comun pentru Ucraina și Europa, modul în care se obține pacea poate determina dacă rezultatul va fi stabil și echitabil sau, dimpotrivă, o nouă sursă de instabilitate.
Summitul din Alaska are loc într-un cadru cu puternică încărcătură simbolică. În 1867, Imperiul Rus vindea teritoriul către Statele Unite, iar astăzi, pentru prima dată în istorie, un „țar” modern – Vladimir Putin – va păși pe acest pământ american. Însă întâlnirea nu este despre istorie, ci despre o negociere politică ce ar putea transforma soarta Ucrainei într-o monedă de schimb în relațiile ruso-americane.
Un joc periculos peste capul Kievului
Criticii inițiativei atrag atenția că o „pace” convenită fără participarea Ucrainei și fără implicarea directă a europenilor nu ar fi altceva decât o tranzacție geopolitică între două mari puteri, cu consecințe grave pentru arhitectura de securitate a continentului. Londra, Berlinul și Parisul au transmis deja că nu acceptă ideea unui „schimb de teritorii” decis în absența Kievului.
Pe fond, strategia lui Putin este transparentă: forțat de limitele economiei de război, caută să-l atragă pe Trump într-un acord care să-i consacre câștigurile teritoriale sub forma unui armistițiu. Pentru Kremlin, ar fi o victorie propagandistică și o oportunitate de a sparge unitatea transatlantică.
Riscurile „păcii din Alaska”
Profesorul Valentin Naumescu subliniază că, în actuala formulă, summitul ar aduce mai multe pericole decât beneficii:
Excluderea Ucrainei din negocieri ar echivala cu o capitulare mascată. Rediscutarea sferelor de influență ar pune în pericol dreptul statelor est-europene de a-și alege liber alianțele. Recunoașterea anexărilor rusești ar crea un precedent grav, cu implicații pentru Crimeea, Donbas și alte teritorii ocupate. Înghețarea conflictului fără garanții de securitate solide ar permite Rusiei să se regrupeze militar, repetând scenariul Minsk.
În plus, planul ar pune aliații estici ai SUA – Polonia, statele baltice și România – în fața unei dileme: să sprijine sau nu o înțelegere percepută drept favorabilă Moscovei.
Ce ar trebui să conteze
O pace autentică nu poate exista fără consimțământul Ucrainei și fără implicarea directă a Europei în negocieri. Mai importante decât frontierele imediate sunt garanțiile de securitate pe termen lung și integrarea Ucrainei într-o ordine europeană stabilă și democratică.
În final, „pacea din Alaska” riscă să fie mai degrabă o înțelegere ruso-americană temporară, vândută ca soluție pentru Ucraina, dar fără să atingă rădăcina conflictului. Săptămâna premergătoare summitului se anunță decisivă: fie acest plan se transformă într-un pas real către o pace justă, fie va rămâne o manevră de moment, cu efecte potențial destabilizatoare pentru întreaga Europă.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
