Cupluri filmate fără știre în camere de hotel din China ajung, în timp real, pe platforme clandestine de pornografie, într-o industrie ilegală care prosperă în ciuda controalelor oficiale și lasă mii de victime traumatizate.
Într-o noapte din anul două mii douăzeci și trei, Eric derula, ca de obicei, conținut pentru adulți pe un canal pe care îl frecventa de ani de zile. După câteva secunde, a încremenit. Cuplul surprins intrând într-o cameră de hotel, lăsându-și bagajele și având apoi un moment intim era chiar el și iubita sa. Cu trei săptămâni înainte, petrecuseră o noapte într-un hotel din Shenzhen, fără să știe că fuseseră filmați de o cameră ascunsă. Imaginile ajunseseră online, accesibile miilor de utilizatori ai aceleiași rețele pe care Eric o folosea pentru a consuma pornografie.
Astfel, din consumator, Eric a devenit victimă a unei industrii subterane care funcționează de ani buni în China: pornografia realizată cu camere ascunse în camere de hotel. Deși producerea și distribuirea materialelor pornografice sunt ilegale, fenomenul a proliferat, alimentat de tehnologie ieftină, platforme greu de controlat și o cerere constantă pentru conținut considerat „autentic”.
În ultimii ani, subiectul a devenit tot mai prezent pe rețelele sociale chineze, unde utilizatorii, în special femeile, își împărtășesc metode de a depista camere minuscule, unele de mărimea unei gume de creion. Unii turiști au ajuns chiar să monteze corturi improvizate în interiorul camerelor de hotel pentru a evita să fie filmați. Autoritățile au introdus, în primăvara anului trecut, reguli care obligă hotelierii să verifice periodic existența camerelor ascunse, însă investigațiile recente arată că măsurile nu au stopat fenomenul.
O anchetă realizată de BBC World Service a identificat mii de clipuri recente filmate în camere de hotel și vândute ca pornografie pe mai multe site-uri și aplicații. Multe dintre acestea sunt promovate pe Telegram, platformă interzisă oficial în China, dar larg utilizată pentru activități ilegale. Pe parcursul a un an și jumătate, jurnaliștii au descoperit șase site-uri diferite care pretindeau că operează peste o sută optzeci de camere-spion, multe dintre ele transmițând live activitatea din camerele de hotel.
Monitorizarea unui singur site, timp de șapte luni, a scos la iveală imagini provenite de la cincizeci și patru de camere diferite, dintre care aproximativ jumătate erau active în orice moment. Estimările indică faptul că mii de oaspeți ar fi putut fi filmați în acest interval, cei mai mulți fără să afle vreodată.
Eric, originar din Hong Kong, spune că a început să urmărească astfel de clipuri încă din adolescență, atras de caracterul lor „crud”, neprelucrat. Experiența de a se vedea însă pe sine, alături de iubita sa, într-un clip de aproape o oră distribuit online, i-a schimbat complet perspectiva. Când i-a spus partenerei sale, Emily, ce se întâmplase, aceasta a crezut inițial că este o glumă. Realitatea a fost devastatoare. Teama că imaginile ar putea fi recunoscute de colegi sau familie a dus la săptămâni de tăcere între cei doi și la o anxietate care persistă și astăzi.
Ancheta a dezvăluit și modul de funcționare al rețelei. Unul dintre cei mai activi intermediari, cunoscut sub pseudonimul „AKA”, promova pe Telegram accesul la site-uri de streaming contra unui abonament lunar. Odată conectat, utilizatorul putea alege între mai multe fluxuri video, fiecare corespunzând unor camere de hotel, activate automat când oaspetele introducea cardul în priză. Abonații comentau în timp real, judecând aparența și comportamentul celor filmați, folosind adesea un limbaj misogin și degradant.
Jurnaliștii au reușit să localizeze una dintre camere într-un hotel din Zhengzhou, ascunsă într-o unitate de ventilație și conectată direct la rețeaua electrică a clădirii. Detectoarele comerciale de camere nu au semnalat nimic. După dezactivarea camerei, reacțiile de pe canalele clandestine au fost imediate: regret pentru pierderea „unei camere cu sunet excelent” și entuziasm când, la doar câteva ore, a fost anunțată activarea unei alte camere într-un alt hotel.
În spatele acestor intermediari se află, potrivit discuțiilor interceptate, așa-numiții „proprietari de camere”, cei care instalează echipamentele și administrează platformele de streaming. Banii generați sunt considerabili. Estimările arată că un singur agent ar fi putut câștiga, într-un an, de câteva ori venitul mediu anual din China.
Deși vânzarea și utilizarea camerelor-spion sunt strict reglementate, ele pot fi cumpărate relativ ușor din piețele de electronice. Organizațiile care ajută victimele să își șteargă imaginile de pe internet se lovesc de refuzul platformelor de a coopera și de lipsa de interes a administratorilor canalelor clandestine.
Pentru Eric și Emily, viața nu a mai revenit la normal. Evită hotelurile și poartă șepci în public, de teamă să nu fie recunoscuți. Trauma persistă, alimentată de frica permanentă că imaginile ar putea reapărea oricând, într-un spațiu online care continuă să le exploateze intimitatea.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
