Steluța Lucia Rodica Coposu s-a stins din viață la 92 de ani

Ultima descendentă a familiei Coposu, omagiu unei vieți în slujba memoriei fratelui său

Steluța Lucia Rodica Coposu, sora cea mai mică a Seniorului politicii românești, Corneliu Coposu, a murit joi dimineață, la vârsta de 92 de ani. O viață întreagă trăită în discreție, demnitate și loialitate față de valorile familiei, s-a încheiat în tăcere, dar cu un ecou profund în rândul celor care respectă istoria recentă a României.

Anunțul decesului a fost făcut de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, care a transmis, cu durere: „Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunț că în dimineața zilei de 7 august 2025, doamna președinte a Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, Steluța Lucia Rodica Coposu a urcat la Cer să-i întâlnească pe toți cei dragi ai săi”.

Născută la 26 septembrie 1932 în comuna Bobota din județul Sălaj, într-o familie profund marcată de istoria României interbelice și postbelice, Steluța Coposu a traversat cu tenacitate și răbdare anii grei ai regimului comunist, în care fratele său Corneliu a fost încarcerat, iar familia urmărită constant de Securitate.

Parcursul ei educațional a fost unul sinuos, din cauza mutărilor și incertitudinilor vremurilor: clasele primare le-a urmat în patru localități diferite – Bobota, Coșlariu, Oarda de Jos și Alba Iulia. A continuat la Liceul de fete din Alba Iulia și apoi, după mutarea la București, la Școala Centrală de fete, iar ulterior la Colegiul „Titu Maiorescu”.

Între 1951 și 1956 a studiat la Institutul Politehnic din București, reușind, împreună cu sora sa Flavia, să susțină financiar familia din bursele de studente, într-o perioadă în care numele Coposu era sinonim cu excluderea din viața publică și profesională. A lucrat apoi, vreme de 35 de ani, la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Capitală, păstrând discreția și verticalitatea ca semnătură personală.

După căderea regimului comunist, Steluța Coposu și-a dedicat întreaga energie păstrării memoriei fratelui său, Corneliu Coposu. În 1996, împreună cu Flavia Bălescu-Coposu, a înființat Fundația Corneliu Coposu, contribuind decisiv la documentarea, promovarea și apărarea valorilor democratice pentru care Seniorul a suferit în închisorile comuniste.

În semn de recunoaștere pentru activitatea sa discretă, dar esențială, Steluța Coposu a fost decorată în anul 2009 de Majestatea Sa Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale a României – o distincție rară, oferită celor care s-au remarcat prin loialitate față de coroană și idealurile istorice ale statului român.

Dispariția Steluței Coposu închide simbolic o filă de istorie. A fost ultima descendentă directă a familiei Coposu – o familie greu încercată de persecuția politică, dar care a devenit reper moral pentru România postcomunistă.

Într-o zi marcată de doliu național pentru înmormântarea fostului președinte Ion Iliescu, plecarea din viață a Steluței Coposu adaugă o notă de gravitate în conștiința publică: două lumi se închid simbolic în aceeași zi – una a luptei pentru putere, cealaltă a luptei pentru demnitate.