Dialog peste timp și spațiu

Influența lui Wolfgang Amadeus Mozart asupra lui George Enescu nu este una de imitație stilistică directă, ci mai ales una de spirit, estetică și rigoare muzicală. Enescu îl considera pe Mozart un model suprem al echilibrului și al adevărului artistic.

Enescu l-a venerat pe Mozart și îl interpreta frecvent ca violonist și dirijor. El spunea că muzica lui Mozart reprezintă „perfecțiunea naturală”, în care nimic nu este forțat sau inutil. Pentru Enescu, Mozart era un reper de onestitate artistică.

Deși limbajul enescian este mult mai complex și modern, Enescu a preluat de la Mozart:claritatea arhitecturii muzicale,echilibrul dintre expresie și structură,logica internă a discursului muzical. Simfonia nr. 1 de Enescu, deși romantică, are o construcție solidă, de tip clasic, cu dezvoltări foarte coerente.

Mozart a dus muzica de cameră la un nivel de dialog egal între instrumente.
Enescu preia această idee și o duce mai departe:instrumentele „vorbesc” între ele,nu există simple acompaniamente.

Octetul pentru coarde, op. 7 – o lucrare de tinerețe, dar cu o polifonie și un dialog instrumental inspirate din tradiția clasică mozartiană.

Mozart creează melodii care par simple, dar sunt extrem de rafinate.Enescu admiră această naturalețe și o regăsim: în temele lirice,în evitarea efectelor superficiale.

Chiar și când Enescu folosește folclor românesc, îl stilizează cu o eleganță care amintește de modul în care Mozart trata dansurile sau temele populare ale epocii sale. Influența lui Mozart asupra lui Enescu este și morală:respect absolut pentru partitură,refuzul spectaculosului gratuit,credința că muzica trebuie să exprime adevărul interior.

Enescu spunea că Mozart „nu minte niciodată” în muzică — o idee care i-a ghidat întreaga creație.

Mozart a fost pentru Enescu un ideal artistic, nu un model de copiat.
Dacă Mozart reprezintă perfecțiunea clasică, Enescu continuă această tradiție într-o limbă modernă, profund personală și legată de identitatea românească.