O anchetă amplă asupra prezenței a sute de luptători români angajați în Republica Democrată Congo (RDC) scoate la lumină un eșec logistic și operațional de proporții. Inițial recrutați pentru a sprijini forțele guvernamentale în apărarea orașului Goma împotriva rebelilor M23, acești luptători au ajuns să fie prinși într-un conflict sângeros, marcat de lipsă de organizare, echipamente insuficiente și tensiuni cu forțele locale.
Mercenarii români, prinși în căderea Goma
În ianuarie 2025, după doi ani de asediu, orașul Goma a căzut în mâinile rebelilor M23 și ale trupelor rwandeze. În mijlocul acestui haos, aproape 300 de mercenari europeni – în mare parte români – au fost capturați și puși să îndure umilința unei înfrângeri transmise în direct.
„Nu trebuie să glumiți cu noi”, a spus Willy Ngoma, purtătorul de cuvânt militar al M23, în timp ce un grup de luptători capturați stăteau la pământ cu mâinile la ceafă.
Această înfrângere a fost un eșec nu doar pentru armata congoleză, ci și pentru mercenarii pe care guvernul RDC îi angajase în speranța că vor putea proteja orașul.
Istoria mercenarilor străini în RDC
Guvernul congolez are un istoric de angajare a mercenarilor străini. De la campaniile militare conduse de soldați albi în anii turbulenți de după independență (1960) până la mercenarii ex-iugoslavi angajați de fostul dictator Mobutu Sese Seko în anii ’90, prezența combatanților străini în conflictele din RDC nu este o noutate.
În 2022, în fața amenințării rebelilor M23, guvernul de la Kinshasa a apelat la două firme militare private:
1. Agemira, formată din aproximativ 40 de foști membri ai serviciilor de securitate franceze, care au oferit sprijin logistic și de informații.
2. Compania condusă de Horațiu Potra, un fost legionar francez originar din Transilvania, cunoscut pentru activitatea sa în protecția politicienilor și a siturilor miniere din Africa. Această firmă a angajat până la 1.000 de mercenari români, cunoscuți sub numele de „Romeos”.
Un fiasco logistic: Lipsa echipamentelor și soldați nepregătiți
Operațiunea s-a dovedit rapid un dezastru. În loc de luptători bine antrenați, Potra a adunat un amestec eterogen de recruți, printre care se numărau:
• Foste cadre militare și de poliție, inclusiv ex-legionari francezi
• Agenți de pază fără experiență militară
• Oameni care lucraseră anterior ca șoferi de camioane
Această lipsă de selecție riguroasă a fost evidențiată de un fost membru al forțelor speciale române, care a părăsit RDC după doar șase săptămâni din cauza condițiilor inacceptabile:
„Era un circ. Când aduci paznici de supermarket și oameni de peste 60 de ani, îți dai seama că nu e ceva serios.”
Potra le oferea recruților un contract pe trei luni, cu o lună de pauză, fără asigurare medicală. Salariile erau cuprinse între 5.000 și 6.000 de dolari pe lună, în funcție de gradul militar. Fiecare mercenar primea o vestă antiglonț și un AK-47, dar restul echipamentului trebuia achiziționat pe cont propriu.
Haos pe front: De la antrenori la combatanți în linia întâi
Deși contractele menționau că mercenarii români urmau să fie implicați în instruirea trupelor congoleze, realitatea din teren a fost cu totul alta. În loc să rămână în spatele liniilor, Romeos au fost trimiși direct în lupte, folosind mitraliere grele și mortiere împotriva M23.
Unul dintre ei, cu experiență în Irak și Afganistan, a relatat cum echipa sa a tras asupra pozițiilor rebelilor M23 timp de două săptămâni, fără a fi pregătită pentru o asemenea misiune:
„Participam la operațiuni militare pe gratis. Nu eram plătiți pentru așa ceva.”
Tactica defectuoasă și lipsa de organizare au dus la victime. În februarie 2024, doi mercenari – Victor Railean (Moldova) și Vasile Badea (România) – au fost uciși într-o ambuscadă la 25 km de Goma. Grupul lor ceruse evacuare înainte de atac, dar solicitarea a fost ignorată.
Căderea Goma: O fugă haotică spre ONU
Între 27 și 28 ianuarie, forțele congoleze și aliații lor au fost înfrânți, iar Romeos au fugit spre baza ONU din centrul orașului, abandonând echipament, vehicule și arme. Un oficial ONU a descris situația ca pe un moment critic:
„Era o criză reală. Rebelii M23 erau la câțiva metri de bază.”
După negocieri tensionate, ONU a obținut un acord pentru evacuarea mercenarilor. Pe 29 ianuarie, 280 de Romeos au fost urcați în autobuze securizate și duși la granița cu Rwanda, de unde au fost trimiși acasă.
Mercenarii români, complici ai milițiilor locale?
Pe lângă eșecul militar, investigația a scos la iveală și posibile colaborări între mercenarii români și grupările armate pro-guvernamentale din RDC. Wazalendo, o alianță de miliții locale, a primit bani și muniție de la Romeos, conform unor înregistrări audio. Unele dintre aceste grupuri sunt acuzate de crime de război, inclusiv recrutarea de copii soldați.
Un fost contractor a recunoscut relațiile tensionate dintre mercenari și aceste miliții:
„Erau ostili la început, până am început să le dăm bani.”
Această colaborare ridică semne de întrebare privind complicitatea mercenarilor la eventuale abuzuri.
Ce urmează pentru „Romeos” și pentru Horațiu Potra?
După întoarcerea acasă, mulți dintre foștii mercenari români se confruntă acum cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă, fiind etichetați drept „mercenari”.
„Este o problemă cu care ne confruntăm toți. Aproape nimeni nu vrea să ne mai angajeze.”
Horațiu Potra nu a răspuns solicitărilor de comentarii, iar guvernul congolez a refuzat să ofere explicații despre eșecul operațiunii.
Într-un conflict complex și brutal, implicarea mercenarilor români în RDC se încheie cu un dezastru, lăsând în urmă întrebări serioase despre moralitatea și eficiența utilizării trupelor private în războaiele moderne.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
