Credincioșii ortodocși prăznuiesc anual, în prima vineri după Paști, Izvorul Tămăduirii – o sărbătoare dedicată Maicii Domnului, izvor de milă, tămăduire și ocrotire pentru întreaga lume.
În Săptămâna Luminată, ziua de vineri capătă un sens aparte pentru creștinii ortodocși. Este momentul în care se sărbătorește Izvorul Tămăduirii, o zi cu profunde semnificații spirituale, marcată de slujbe speciale și ritualuri de binecuvântare cu apă sfințită, cunoscută sub numele de Aghiasma Mică. Spre deosebire de apa sfințită la Bobotează – care este păstrată și consumată după reguli stricte –, Aghiasma Mică poate fi băută pe tot parcursul anului, ori de câte ori este nevoie de alinare trupească sau sufletească.
O minune care a dăruit numele unei sărbători
Originea acestei sărbători își are rădăcinile în secolul al V-lea, în apropierea Constantinopolului, unde viitorul împărat Leon I Tracul a trăit o întâmplare miraculoasă. Pe când se plimba printr-o pădure, a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut apă. Neputând găsi un izvor, Leon a fost călăuzit de vocea Maicii Domnului, care i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape…”. A urmat cuvântul și a descoperit un izvor ascuns. Cu acea apă i-a potolit setea orbului și i-a spălat ochii, iar omul a început să vadă.
Când a devenit împărat, Leon a construit pe acel loc o biserică, pe care a numit-o „Izvorul Tămăduirii”, închinată Maicii Domnului. Tradiția spune că și împăratul Justinian, bolnav fiind, s-ar fi vindecat după ce a băut apă din acest izvor, motiv pentru care a ridicat o biserică și mai mare. Aceasta avea să fie distrusă la căderea Constantinopolului în 1453, dar izvorul și biserica au fost refăcute în secolul al XIX-lea, fiind vizitate și astăzi de credincioși în Istanbul.
Rânduiala sfințirii apei și tradițiile populare
După Sfânta Liturghie din această zi, în biserici, la izvoare sau fântâni, are loc sfințirea apei – Aghiasma Mică. În unele regiuni, preoții merg din casă în casă și stropează locuințele credincioșilor, ca semn de binecuvântare și protecție. Apa este consumată de bolnavi, iar casele, grădinile, animalele și gospodăriile sunt stropite pentru sănătate și rod bogat.
În tradiția populară, aghiasmei i se mai spune aiasmă, un cuvânt ce derivă de la „iazmă” – nălucă sau vedenie. Astfel, apa sfințită era văzută și ca mijloc de alungare a duhurilor rele. Acest sens s-a legat de momentul în care preotul stropește credincioșii cântând troparul biruinței: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…”.
În unele zone, grădinile și livezile sunt stropite cu agheasmă pentru protecția recoltelor, iar vite de povară primesc și ele apă sfințită, pentru a fi sănătoase și harnice.
Izvoare cu puteri vindecătoare
În România există mai multe locuri considerate sfinte, unde izvorăsc ape cu puteri tămăduitoare. Printre acestea se numără:
Mănăstirea Ghighiu, cunoscută pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și izvorul de vindecare. Mănăstirea Dervent, unde se află un izvor legat de activitatea apostolică a Sfântului Andrei. Mănăstirea Prislop și Mănăstirea Horaicioara, unde pelerinii vin în număr mare pentru a se ruga și a lua apă binecuvântată.
Obiceiuri și simboluri ale zilei
Ziua de Izvorul Tămăduirii era marcată, în trecut, și de obiceiuri sociale. În anumite părți ale țării, tinerii făceau legăminte de prietenie veșnică, în grădini sau în jurul pomilor înfloriți. Acești „frați de cruce” se întâlneau apoi anual, în special de Rusalii, și păstrau o legătură sufletească aparte.
Tot în această zi, se spune că apele devin mai zgomotoase, un indiciu pentru fântânari că sursa este aproape. Femeile evită să spele, să coasă sau să croiască, fiindcă lucrul făcut în această zi sfântă „nu va fi de folos și nu va fi terminat niciodată”.
O sărbătoare a Maicii Domnului, Izvor de viață și speranță
Dintre toți sfinții ortodoxiei, Maica Domnului este cinstită prin cele mai multe sărbători, patru dintre ele fiind considerate „mari praznice împărătești”: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) și Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Însă Izvorul Tămăduirii, deși este o sărbătoare de rang mai mic, are o semnificație profundă și un loc special în inimile credincioșilor. Este ziua în care Fecioara Maria se arată nu doar ca Născătoare de Dumnezeu, ci ca izvor al milei, al vindecării și al dragostei fără margini.
În această zi de vineri luminată, credința, tradiția și speranța se întâlnesc în gestul simplu al gustării dintr-o picătură de apă sfințită – o picătură care, pentru mulți, aduce alinare, curățare și întărire sufletească.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
