Mark Rutte: NATO nu îşi poate permite să doboare drone cu rachete scumpe

Într-un avertisment lansat joi, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a tras un semnal de alarmă asupra sustenabilităţii financiare a apărării antidrone: „Armatele occidentale nu mai pot continua să doboare fiecare dronă cu rachete scumpe”. Rutte a subliniat că volumul tot mai mare al atacurilor cu vehicule aeriene fără pilot impune căutarea rapidă a unor soluţii alternative, iar Alianţa învaţă deja lecţii preţioase din experienţa Ucrainei în contracararea ofensivei ruseşti.

În ultimele luni, Ucraina a reuşit să oprească valuri succesive de drone kamikaze ruseşti folosind sisteme electronice de bruiaj şi interceptoare de cost redus, demonstrând că o abordare mixtă, care combină soluţii convenţionale cu tehnologii inovatoare, poate frâna strategia drone-toate. Rutte a explicat că rachetele sol-aer cu rază medie de acţiune, esenţiale în protejarea infrastructurii critice, au preţuri ce depăşesc suta de mii de dolari pe unitate, ceea ce face nefezabilă întrebuinţarea lor în fiecare incident minor.

Pentru a reduce presiunea bugetară, NATO accelerează dezvoltarea de sisteme de apărare cu laser şi drone-interceptoare autonome, capabile să neutralizeze ameninţările la costuri mult mai mici. De asemenea, se explorează extinderea acoperirii spectrului electronic pentru bruiaj, precum şi implementarea pe scară largă a radarelor mici mobile, care pot detecta şi urmări simultan zeci de ţinte la distanţe reduse.

Rutte a avertizat totodată că această paradigmă nouă trebuie susţinută prin cooperare industrială şi creşterea investiţiilor în capacităţile de producţie din Europa, pentru a evita dependenţa de furnizori unici. El a reiterat nevoia elaborării unui plan pe termen lung, prin care statele membre să-şi coordoneze achiziţiile de echipamente antidrone şi să asigure stocuri de muniţie convenţională şi neconvenţională.

Secretarul general al NATO a atras atenţia că eficienţa tacticilor antidrone nu stă doar în numărul de rachete disponibile, ci în diversitatea şi interoperabilitatea sistemelor. Mai mult, adaptarea rapidă la ameninţările din ce în ce mai imprevizibile reprezintă o miză strategică esenţială pentru securitatea colectivă în următorii ani.