București, 8 februarie 2026 – În ultimele zile, pe rețelele sociale și în diverse grupuri de discuție a circulat o afirmație simplă, dar puternică: Ministerul Culturii ar fi decis ca angajații din teatre și alte instituții culturale să ponteze activitatea „ca la fabrică”, cu 8 ore pe zi și 160 de ore pe lună. Mesajul, distribuit intens și încărcat cu imagini ale unor fluturași de salariu, zicea că noile reguli ar transforma actul artistic într-o banală muncă de birou.
Dar realitatea este mai nuanțată – și, conform declarațiilor oficiale ale Ministerului Culturii, ceea ce s-a publicat online nu reflectă cu acuratețe situația instituțională.
Zvon versus context legal
Afirmațiile potrivit cărora Ministerul Culturii arată o abordare birocratică a muncii artistice se bazează pe o interpretare redusă a unui set de instrucțiuni privind evidența timpului de muncă la nivelul instituțiilor publice de spectacole și concerte. Aceste instrucțiuni au fost difuzate după o recomandare a Curții de Conturi a României, care sublinia nevoia unei evidențe clare a activității în instituțiile subordonate ministerului.
Concret, documentele elaborate prevăd înregistrarea orelor de activitate – fie pe baze colective, fie individuale – adaptate la specificul fiecărei instituții și posturi. Ele includ planificarea programului săptămânal, raportul individual de activitate și evidența prezenței, dar nu impun un șablon rigid valabil pentru toți artiștii, indiferent de particularitățile profesiei.
Clarificările Ministerului
Pentru a stopa interpretările distorsionate apărute în spațiul public, Ministerul Culturii a transmis mai multe clarificări instituțiilor și managerilor din domeniu. Oficialii au subliniat că ghidul publicat nu este o simplă impunere de „pontaj ca la fabrică”, ci un set de instrumente – orientative și adaptabile – care să ajute la raportarea și justificarea activității în conformitate cu legislația muncii în vigoare.
Mai mult, caracterul obligatoriu al acestor instrucțiuni se aplică exclusiv instituțiilor aflate în subordinea directă a Ministerului Culturii. Pentru celelalte instituții (aflate sub autoritățile locale), aplicarea acestor reguli rămâne facultativă și poate fi ajustată după necesități locale.
Nu este vorba de o „normare a creației”
Reprezentanții ministerului și specialiștii implicați în grupul de lucru au insistat asupra faptului că evidența timpului de muncă nu urmărește să controleze actul creativ în sine, ci să armonizeze cerințele legale privind prestația de muncă cu specificul divers al activităților culturale. În practică, aceasta înseamnă recunoașterea oficială a timpului dedicat atât repetițiilor și spectacolelor, cât și pregătirii individuale sau studiului – toate consemnate într-un mod verificabil.
Reacții din lumea culturală și dialog continuu
Chiar dacă glasurile critice din lumea artistică au fost puternice – unii actori și muzicieni considerând că astfel de reguli riscă să reducă arta la cifre și ore –, ministerul a anunțat continuarea dialogului cu instituțiile din domeniu pentru a adapta instrumentele de evidență astfel încât să respecte atât specificul activității, cât și cerințele legale.
Afirmația potrivit căreia Ministerul Culturii „vrea pontaj în teatre ca la fabrică” este o simplificare exagerată, care nu surprinde complexitatea și scopul real al documentelor oficiale publicate recent. Ministerul a oferit clarificări și continuă dialogul cu actorii și managerii pentru a face evidența timpului de muncă un instrument util, nu o povară birocratică.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
