Într-o succesiune rapidă de postări nocturne, Donald Trump a combinat presiuni geopolitice, ironii la adresa aliaților și o nouă escaladare a obsesiei sale pentru Groenlanda, provocând reacții nervoase la Paris, Londra și în capitalele europene.
Donald Trump a avut o noapte de „maraton” pe rețelele sociale, în care a mutat, postare după postare, centrul de greutate al dezbaterii internaționale. În doar câteva ore, președintele american a anunțat un apel telefonic cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, a sugerat o întâlnire la Davos pe tema Groenlandei, a făcut public un mesaj privat atribuit lui Emmanuel Macron, a ironizat Canada printr-o hartă cu o Americă „extinsă” și a lansat un atac dur la adresa Marii Britanii pentru acordul privind Insulele Chagos și baza Diego Garcia.
Miezul acestei furtuni a fost, din nou, Groenlanda. Trump a susținut că a avut „un apel foarte bun” cu șeful NATO și că s-a convenit asupra unei întâlniri la Forumul Economic Mondial de la Davos, cu „diverse părți” implicate în discuția despre viitorul insulei. Fără a detalia cine ar urma să participe, liderul de la Casa Albă a reluat ideea că Groenlanda este „imperativă” pentru securitatea Statelor Unite și a lumii și a lăsat să se înțeleagă că dezbaterea nu mai are cale de întoarcere.
Scânteia diplomatică a venit însă odată cu publicarea unei capturi de ecran cu un mesaj privat atribuit președintelui Franței. În schimbul respectiv, Macron încearcă o abordare cordială, îl numește „my friend”, îi propune o întâlnire G7 la Paris după Davos și o cină comună, sugerând o agendă mai largă – Siria, Iran, Ucraina. În același timp, introduce o notă de iritare: nu înțelege ce urmărește Trump cu Groenlanda. O sursă apropiată Palatului Élysée a confirmat neoficial autenticitatea mesajului, iar momentul publicării sale a amplificat tensiunile, în contextul în care liderii europeni pregătesc răspunsuri la amenințările tarifare și la presiunile americane legate de insulă.
În paralel, Trump a relansat ironia la adresa Canadei și discursul expansionist care circulă tot mai des în cercurile sale de susținători. A distribuit o hartă simbolică ce sugerează o Americă supradimensionată, întinsă dincolo de granițele actuale, alimentând ideea unei „sfere naturale” de influență a SUA asupra întregii emisfere vestice. Gestul a fost interpretat ca o provocare directă, mai degrabă ideologică decât diplomatică, dar cu ecouri puternice în relațiile bilaterale.
Finalul nopții a fost rezervat Marii Britanii. Trump a atacat acordul prin care Londra acceptă transferul suveranității asupra Insulelor Chagos către Mauritius, teritoriu în care se află baza militară Diego Garcia, esențială pentru operațiunile SUA și ale Regatului Unit. Liderul american a calificat decizia drept un act de „slăbiciune totală” și „mare stupiditate”, sugerând că aceasta deschide ușa influenței Chinei și Rusiei într-o zonă strategică. Într-o logică deja familiară, Trump a legat direct această critică de obsesia sa pentru Groenlanda, susținând că episodul Chagos este „încă un motiv” pentru care Danemarca și aliații europeni „trebuie să facă ceea ce trebuie”.
Insulele Chagos se află sub control britanic din secolul al XIX-lea, iar în anii ’60, Londra a separat arhipelagul de Mauritius, evacuând aproape două mii de locuitori pentru a face loc bazei aeriene Diego Garcia. Importanța strategică a acesteia a fost mereu un pilon al prezenței militare occidentale în Oceanul Indian. Tocmai de aceea, atacul lui Trump a fost perceput la Londra ca o intervenție brutală într-o chestiune sensibilă.
În ansamblu, noaptea de postări a președintelui american a lăsat impresia unei strategii de presiune publică, în care mesajele private, hărțile simbolice și acuzațiile directe devin instrumente de negociere. Pentru aliați, a fost un semnal clar că agenda lui Trump rămâne imprevizibilă și că dosarul Groenlanda riscă să devină un nou punct de ruptură în relațiile transatlantice.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
