Deși următoarele alegeri prezidențiale par departe, în culisele Partidului Republican se conturează deja o cursă fără Donald Trump pe buletinul de vot, cu vicepreședintele J.D. Vance în postura de favorit, dar și cu o listă tot mai lungă de rivali care își caută locul într-o eră „post-Trump” încă nedefinită.
În politica americană, trei ani pot însemna o veșnicie. În epoca Trump, pot însemna și un secol. Totuși, chiar și în această atmosferă imprevizibilă, un lucru începe să se fixeze pe radarul public și al aparatului de partid: alegerile prezidențiale din 2028 vor aduce o schimbare de generație și de nume, fără un Trump, un Clinton sau un Bush în prim-planul buletinului de vot. Iar pe dreapta, miza nu este doar „cine urmează”, ci ce fel de partid va fi republicanismul după ce magnetismul lui Trump nu va mai ordona, singur, întregul peisaj.
Faptul că tema a intrat deja în conversația publică este vizibil și în sondaje: aproximativ jumătate dintre americani spun că s-au gândit, măcar într-o anumită măsură, la scrutinul din 2028. Pe zona conservatoare, semnalele sunt și mai clare. La AmericaFest, conferința anuală a unei organizații influente în ecosistemul conservator, lidera acesteia, Erika Kirk, a făcut un gest interpretat ca o susținere timpurie pentru vicepreședintele J.D. Vance. Mesajul, deși informal, a fost suficient pentru a alimenta ideea că Vance pornește cu avantajul funcției și al binecuvântării unui segment mobilizat al mișcării MAGA.
În interiorul partidului, Vance este văzut tot mai des ca „mașina de deschidere” a cursei: un candidat care, dacă decide să intre oficial în competiție, poate seta ritmul și poate îngheța ambițiile altora, cel puțin temporar. El însuși a lăsat să se înțeleagă că nu intenționează să facă pași majori înainte de alegerile de la mijloc de mandat și că, ulterior, ar urma o discuție directă cu Donald Trump despre 2028. Calendarul este relevant: până atunci, rivalii pot testa terenul, își pot construi rețele, pot strânge bani și pot „planta steaguri” pe teme cheie, dar fără a forța o ruptură frontală.
Problema centrală pentru Vance este, însă, paradoxul oricărui vicepreședinte care vrea să fie succesor natural: e suficient de aproape de putere ca să fie favorit, dar prea lipit de administrație ca să poată fugi de costurile ei. Orice succes al guvernării îl poate legitima; orice eșec îl poate încărca. Spre deosebire de guvernatori sau senatori, care pot critica selectiv Casa Albă și se pot delimita strategic, Vance nu are aceeași libertate fără a risca o confruntare directă cu Trump și cu electoratul lui fidel.
În același timp, Trump însuși alimentează scenariile și „testează” public combinații. Glumele repetate despre un tandem Vance–Rubio au început să pară mai mult decât simple ironii. Marco Rubio, aflat într-o poziție puternică în interiorul partidului și cu experiența unei campanii prezidențiale anterioare, a transmis că nu vrea să intre într-o competiție directă cu vicepreședintele și că ar putea susține un astfel de parcurs. Un scenariu de „bilet unificat” ar avantaja ambele tabere: Vance ar câștiga greutate instituțională și credibilitate externă, Rubio ar rămâne relevant la vârf și și-ar conserva opțiunea unei candidaturi viitoare.
Dincolo de cercul Casei Albe, însă, există o zonă de presiune în creștere. Ron DeSantis și Ted Cruz sunt nume care au mai încercat sau au mai tatonat, iar experiența, chiar și cu eșecuri, poate funcționa ca un capital politic într-un partid care, istoric, a mai revenit la candidați „încercați”. DeSantis, deși a ieșit șifonat din confruntarea cu Trump, rămâne un guvernator cu infrastructură, cu acces la donatori și cu un bazin ideologic clar. Cruz, prin pozițiile sale pe libertatea de exprimare și prin duelurile cu vedete mediatice conservatoare, își marchează teritoriu și își ține electoratul aproape.
Un alt nume care revine ciclic în speculații este Josh Hawley, perceput de mulți ca o voce cu priză în rândul conservatorilor religioși și al populismului de tip „heartland”. Temele sociale dure, inclusiv cele legate de avort, pot deveni un motor de mobilizare în alegerile primare, chiar dacă pentru strategii de la centru ele rămân o vulnerabilitate în alegerile generale. În același registru al „identităților puternice”, Rand Paul ar putea încerca să reanime o direcție libertariană într-un partid care s-a îndepărtat de dogmele clasice privind cheltuielile și dimensiunea statului, mai ales dacă economia devine terenul principal al nemulțumirilor.
Pe margine, există și figuri care pot complica ecuația fără să o conducă neapărat: Nikki Haley rămâne activă și conectată la zona de politică externă și securitate; Marjorie Taylor Greene, deși departe de orice etichetă de „moderată”, poate atrage atenția prin repoziționări punctuale și prin conflicte interne; iar Robert F. Kennedy Jr., cu un nucleu de susținători propriu și cu o identitate politică greu de încadrat, rămâne o variabilă capabilă să perturbe aliniamentele tradiționale.
Toate acestea spun ceva esențial: Partidul Republican intră treptat într-o fază în care nu mai e clar dacă ideologia este liantul principal sau dacă, mai degrabă, personalitățile și „triburile” din interiorul dreptei țin partidul împreună. MAGA, populismul economic, conservatorismul religios, libertarianismul și naționalismul cultural coexistă, dar nu se armonizează ușor. Cât timp Trump domină scena, tensiunile pot fi ținute sub control de forța lui electorală. În momentul în care începe cu adevărat cursa pentru 2028, aceeași diversitate poate deveni fie avantajul unei coaliții largi, fie începutul unei bătălii interne pentru identitate.
Deocamdată, J.D. Vance pare să aibă „startul” în buzunar, iar partidul se uită la el ca la succesorul implicit. Dar tocmai această aparență de inevitabilitate poate deveni testul lui cel mai dur: să dovedească că poate fi mai mult decât continuarea administrației Trump, fără să piardă baza care a făcut din Trump un fenomen politic. Într-o Americă ce a început deja să se gândească la 2028, întrebarea reală pentru republicani nu este doar „cine”, ci „ce urmează”.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
