Într-o lume în care părinții sunt presați să fie perfecți atât acasă, cât și la locul de muncă, burnout-ul parental devine o realitate din ce în ce mai frecventă. Această epuizare extremă, cauzată de suprasolicitare și așteptări nerealiste, este un fenomen care afectează milioane de părinți la nivel global, dar care este adesea trecut cu vederea de sistemele de sănătate și de societate.
Deși oboseala este considerată un aspect normal al creșterii copiilor, burnout-ul parental este mai mult decât o simplă extenuare. Specialiștii îl definesc ca o stare cronică de stres sever, caracterizată prin:
• Oboseală extremă, chiar și după odihnă.
• Distanțare emoțională față de copii și sentimentul că parentingul devine o povară.
• Vinovăție intensă și senzația că părintele nu este suficient de bun.
• Incapacitatea de a-și regăsi energia sau motivația pentru viața de familie.
Un fenomen studiat insuficient, dar în creștere
Conceptul de burnout parental a fost definit de Isabelle Roskam și Moïra Mikolajczak, psihologi la Universitatea din Louvain, Belgia. Studiile lor, realizate pe un eșantion de peste 30.000 de părinți din 40 de țări, arată că fenomenul este mult mai frecvent decât se credea anterior și că poate avea consecințe grave asupra sănătății mintale.
Una dintre principalele descoperiri ale cercetărilor este că burnout-ul parental afectează părinții din toate categoriile socio-economice. Nu doar părinții cu venituri mici sau cei singuri sunt vulnerabili, ci și cei din medii mai privilegiate, care resimt presiunea de a menține un echilibru perfect între viața profesională și cea personală.
În multe țări occidentale, unde individualismul și perfecționismul sunt norme sociale, burnout-ul parental este mai frecvent. Țări precum Polonia, Belgia, SUA și Canada au rate ridicate de epuizare parentală, în timp ce în state cu structuri familiale mai tradiționale, cum ar fi Vietnam, Cuba sau Thailanda, fenomenul este mai rar.
Potrivit unui studiu realizat în 2020, părinții afectați de burnout prezintă niveluri de cortizol (hormonul stresului) cu 213% mai ridicate decât părinții care nu suferă de acest sindrom – valori similare cu cele observate la pacienții cu dureri cronice.
Factorii declanșatori ai burnout-ului parental
Burnout-ul parental apare atunci când există un desechilibru între resursele părinților și cerințele rolului lor. Printre factorii care contribuie la apariția acestui sindrom se numără:
1. Lipsa sprijinului – Părinții care nu beneficiază de ajutor din partea familiei, prietenilor sau a unui partener implicat sunt mai vulnerabili.
2. Presiunea perfecțiunii – Standardele nerealiste impuse de societate, social media și grupurile de părinți contribuie la stresul resimțit.
3. Izolarea socială – Lipsa timpului pentru interacțiuni sociale și hobby-uri crește riscul de epuizare.
4. Programul încărcat – Părinții care trebuie să echilibreze munca, treburile casnice și creșterea copiilor fără pauze adecvate ajung rapid la epuizare.
5. Probleme financiare și instabilitate emoțională – Grijile legate de bani, sănătate sau relațiile personale agravează nivelul de stres.
Diferențele culturale și impactul asupra părinților
Cercetările arată că modul în care o societate percepe și susține parentingul influențează semnificativ riscul de burnout parental. În culturile unde părinții sunt sprijiniți de familie și comunitate, fenomenul este mai rar.
În unele țări, cum ar fi Franța sau Belgia, părinții singuri beneficiază de un nivel ridicat de sprijin social, ceea ce reduce riscul de burnout. În schimb, în țări unde singurătatea parentală este mai pronunțată, precum Iran, părinții singuri sunt mult mai vulnerabili la epuizare.
Burnout-ul parental și impactul asupra copiilor
Un aspect alarmant al burnout-ului parental este impactul asupra copiilor. Studiile arată că părinții epuizați sunt mai predispuși la comportamente neglijente sau agresive, ceea ce poate afecta dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor.
Un studiu realizat în 2023, bazat pe 15 ani de cercetări internaționale, a arătat o corelație semnificativă între burnout-ul parental și comportamentele violente. În cazurile extreme, părinții pot ajunge să dezvolte gânduri de „evadare” sau chiar idei suicidare.
Această situație demonstrează nevoia urgentă de conștientizare și intervenție pentru a preveni deteriorarea relațiilor de familie.
Cum poate fi prevenit și tratat burnout-ul parental?
Deși burnout-ul profesional este recunoscut oficial de Organizația Mondială a Sănătății, varianta sa parentală nu beneficiază de aceeași atenție. NHS-ul britanic nu are o secțiune dedicată acestui fenomen, iar majoritatea agențiilor de sănătate se concentrează exclusiv pe epuizarea profesională.
Experții recomandă câteva metode eficiente pentru prevenirea și gestionarea burnout-ului parental:
• Împărțirea responsabilităților – Părinții trebuie să învețe să ceară ajutor și să accepte sprijinul celor din jur.
• Reducerea perfecționismului – Acceptarea ideii că „bine este suficient” ajută la reducerea stresului.
• Crearea timpului personal – Fiecare părinte are nevoie de momente de relaxare, fără vinovăție.
• Consiliere psihologică – Sprijinul specializat poate ajuta părinții să își recâștige echilibrul emoțional.
• Stabilirea unor limite clare – Evitarea suprasolicitării și învățarea modului de a spune „nu” sunt esențiale.
O problemă reală, dar ignorată
Burnout-ul parental nu este doar o stare trecătoare de oboseală, ci o problemă de sănătate mintală care necesită recunoaștere și soluții. Deși parentingul este adesea idealizat ca o experiență plină de satisfacții, realitatea este că mulți părinți ajung la limită, simțindu-se izolați și copleșiți.
Până când acest fenomen va fi recunoscut pe scară largă, părinții trebuie să își conștientizeze limitele și să caute sprijin înainte de a ajunge la epuizare completă. Într-o lume care glorifică multitasking-ul și perfecțiunea, poate că cel mai important lucru pe care un părinte îl poate face este să își permită să fie „suficient de bun”.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
