Don Giovanni – Wolfgang Amadeus Mozart

„Unul dintre cele mai bune trei lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu – celelelte două fiind Hamlet și marea, n.r.”, așa cum o numea Gustave Flaubert într-o scrisoare adresată poetei Louise Colet, „Don Giovanni” a avut prima reprezentație în Praga, sub bagheta lui Mozart însuși. Însă, ca mulți alți compozitori care au revenit asupra unor compoziții muzicale, Mozart a revizuit și el lucrarea pentru premiera de la Viena, din 1788, compunând încă două arii cu recitativele corespunzătoare: aria lui Don Ottavio, „Dalla sua pace”, și aria Elvirei, „In quali eccessi… Mi tradì quell’alma ingrata”. Producțiile create apoi aveau să folosească fie prima, fie a doua versiune.

Sinopsis

Actul I

În faţa reședinţei Comandorului, Leporello (servitorul lui Don Giovanni) se plânge de îndatoririle sale zilnice faţă de stăpânul său, un nobil libertin. Curând, apare Don Giovanni, cu faţa ascunsă de o mască, urmărit de Donna Anna, pe care a încercat să o seducă. Atunci când Comandorul (tatăl Annei), auzind strigătele ei, intervine, este ucis de Don Giovanni, care fuge. Donna Anna revine cu logodnicul ei, Don Ottavio. Găsindu-și tatăl mort, ea îi cere lui Ottavio să o răzbune.

Don Giovanni flirtează cu o doamnă din Burgos, ce se dovedește a fi Donna Elvira, chiar soţia sa. Părăsită după doar trei zile de la căsătorie, aceasta călătorise prin toată Spania pentru a-l găsi și a-i cere socoteală. Plictisit de reproșurile ei, Don Giovanni reușește să fugă. Leporello îi dezvăluie Donnei Elvira aventurile amoroase ale stăpânului său, prezentându-i o lungă listă de nume ale iubitelor.

În piaţă apare un grup de ţărani care sărbătoresc nunta prietenilor lor, Zerlina și Masetto. Atras de frumuseţea miresei, Don Giovanni se alătură grupului de petrecăreţi. Atracţia lui Don Giovanni faţă de Zerlina îl face atent pe Masetto, proaspătul mire, care este înlăturat de către Leporello. Rămas singur cu Zerlina, Don Giovanni încearcă să o convingă pe aceasta să-i accepte dragostea, promiţându-i că o va lua chiar el în căsătorie. Sunt întrerupţi însă de Donna Elvira, care încearcă să o protejeze pe Zerlina de avansurile cuceritorului. Donna Anna și Don Ottavio se întâlnesc cu Don Giovanni, dar încă nu recunosc în acesta pe ucigașul Comandorului. Apariţia bruscă a Donnei Elvira îl determină pe Don Giovanni să le spună că este o femeie nebună și pleacă împreună cu ea. Din tonul vocii și gesturile cavalerului, Donna Anna își dă seama că Don Giovanni este cel care a pătruns în casă, a sedus-o și l-a ucis pe Comandor. Îngrozită, îi mărturisește bănuiala logodnicului său. Ottavio îi declară iubirea și îi promite tot sprijinul său, jurând că-i va răzbuna tatăl.

Don Giovanni îi ordonă lui Leporello să organizeze în palatul său o petrecere pentru ţărani cu scopul de a o seduce pe Zerlina și de a cuceri și alte femei.
În faţa reședinţei lui Don Giovanni, Zerlina îl roagă pe Masetto s-o ierte pentru aparenta ei infidelitate. În momentul în care intră Don Giovanni, Masetto se ascunde și încearcă să-i surprindă pe cei doi îndrăgostiţi, dar tensiunea se aplanează și toţi trei pleacă la petrecere. Elvira, Anna și Ottavio, dornici de răzbunare, sosesc mascaţi la petrecerea lui Don Giovanni. Leporello îi invită să intre.

În timpul petrecerii, Leporello îi distrage atenţia lui Masetto, în timp ce Don Giovanni o atrage pe Zerlina spre o altă încăpere. Când fata strigă după ajutor, Don Giovanni îl acuză pe Leporello că ar fi atacat-o pe Zerlina, dar nimeni nu crede această minciună. Elvira, Anna și Ottavio își dezvăluie identitatea, avertizându-l pe seducător că răzbunarea e aproape.

Actul al II-lea

În plină noapte. Elvira suferă din cauza infidelităţii soţului său, dar, în același timp, recunoaște că îl iubește extrem de mult. Don Giovanni, dorind să-i joace o farsă soţiei sale, îl obligă pe Leporello să-și schimbe hainele cu ale sale și să îi facă declaraţii de dragoste înflăcărate Donnei Elvira. Don Giovanni încearcă să o seducă pe camerista soției lui. Declaraţia sa plină de poezie este întreruptă de apariţia lui Masetto care, împreună cu un grup de ţărani înarmaţi cu bâte, îl caută pe seducător pentru a-l pedepsi. Acesta, îmbrăcat în hainele lui Leporello, îi îndrumă spre direcţii greșite. Îl bate pe Masetto, care rămăsese singur. Sosește și Zerlina care își consolează logodnicul.

Donna Elvira și presupusul Don Giovanni, care nu este altul decât Leporello în hainele stăpânului, sunt surprinși de Anna, Ottavio, Zerlina și Masetto, care îl ameninţă cumplit pe servitorul deghizat. Speriat, acesta le dezvăluie adevărata sa identitate. Don Ottavio, îngrijorat de suferinţa Donnei Anna, care își plânge fără încetare tatăl ucis, își exprimă din nou dragostea pentru ea. Elvira, supărată că a fost înșelată din nou de către Don Giovanni, își exprimă cu vehemenţă indignarea, dar în același timp recunoaște că încă îl iubește.

În cimitir, Leporello își reîntâlnește stăpânul. O voce sinistră anunţă sfârșitul lui Don Giovanni. Este spectrul Comandorului ucis, pe care Don Giovanni îl sfidează și îl invită, în glumă, la cină. Leporello îi transmite Comandorului invitaţia, iar spectrul o acceptă. Donna Anna, însoţită de Don Ottavio, vine la mormântul tatălui său. Profund îndurerată, ea îi reamintește nobilului său logodnic de răzbunarea promisă, sperând să își găsească astfel liniștea.

Leporello servește cina stăpânului său. Intră Donna Elvira care, încă îndrăgostită de Giovanni, îl imploră să se căiască și să devină un alt om. El însă o alungă. Spectrul lui Comandorului sosește la cină. Don Giovanni refuză să își schimbe modul de viaţă, chiar și sub ameninţarea morţii. Răzbunarea se îndeplinește: Don Giovanni este târât de spectru în lumea umbrelor.