Lupta marilor puteri pentru controlul mineralelor

Comunitățile locale cer dreptul la un cuvânt mai greu de spus

De Rabah Arezki
Traducere și adaptare: [Radio Clasic]

Într-o lume tot mai dependentă de tehnologii avansate, cursa pentru accesul la așa-numitele „minerale critice” – precum cobaltul, cuprul, litiul și elementele rare – devine din ce în ce mai intensă. Aceste resurse sunt indispensabile în producția de baterii, electronice, panouri solare și cipuri pentru computere. Estimările arată că cererea pentru ele va crește de peste patru ori până în 2040, doar pentru tehnologiile dedicate energiei curate.

Statele Unite, China și Uniunea Europeană au demarat deja acțiuni drastice pentru a-și asigura rezervele. În SUA, fostul președinte Donald Trump a emis ordine executive pentru promovarea mineritului intern și procesării acestor materiale, strategie continuată și de predecesorul său, Joe Biden. Într-un gest controversat, Trump a propus chiar cumpărarea Groenlandei – bogată în astfel de resurse – și a cerut Ucrainei să cedeze o parte considerabilă din rezervele sale de minerale critice în schimbul păcii cu Rusia.

În paralel, China a restricționat exportul de minerale critice către SUA, ca răspuns la blocarea de către americani a transferului de cipuri către Beijing. China deține în prezent controlul majoritar asupra lanțurilor de aprovizionare și procesare, fiind implicată în minerit în Africa, America Latină și Asia Centrală. SUA și UE încearcă să contracareze această dominație prin încheierea propriilor contracte de exploatare în țări precum Republica Democrată Congo sau Peru.

Această cursă pentru resurse are însă consecințe profunde: crește riscul de conflicte, violență și infracționalitate. În Congo, conflictele din provinciile bogate în minerale, precum Haut-Katanga și Nord-Kivu, sunt alimentate de vecinii Rwanda și Uganda, care încurajează contrabanda pentru propriul profit. Mineritul artizanal – realizat în mod informal și cu mijloace rudimentare – este în plină expansiune și generează tensiuni între autorități și localnici.

În spatele acestor interese geopolitice, comunitățile locale rămân marginalizate. Exploatarea acestor resurse provoacă defrișări, pierderi de biodiversitate, poluarea apelor și, adesea, implică munca copiilor. Boicotul mineralelor provenite din zone de conflict sau de muncă forțată este discutat, dar nu reprezintă o soluție suficientă. Este nevoie de acțiuni concertate din partea guvernelor și companiilor multinaționale pentru o schimbare reală.

Într-un context global în care țările se orientează tot mai mult către interese interne – precum crearea de locuri de muncă și relocalizarea industriilor – prioritățile globale precum stabilitatea, clima și protejarea mediului riscă să fie neglijate. Administrația Trump, spre exemplu, a inițiat un val de tarife vamale și a suspendat activitatea Agenției pentru Dezvoltare Internațională a SUA (USAID), punând în pericol viitorul cooperării internaționale.

Pentru a răspunde acestor provocări, este necesară o abordare de jos în sus. Comunitățile implicate direct în extragerea mineralelor critice trebuie să fie ascultate și implicate activ în stabilirea standardelor sociale și de mediu. Organizațiile non-guvernamentale și cabinetele de avocatură pot juca un rol-cheie în susținerea unui minerit responsabil și echitabil.

Controlul resurselor minerale critice nu trebuie să devină doar o luptă între superputeri, ci o oportunitate de a construi un viitor durabil, în care vocile celor de la firul ierbii contează cu adevărat.