Voiam să alerg în culise şi să stau în apropierea lui. Mi se părea că ar fi fost suficient, pentru ca fericirea mea din seara aceea să fie deplină, dar ştiam că părinţii nu-mi vor permite o asemenea îndrăzneală şi nu am spus nimic. Nu l-am uitat însă niciodată pe Enescu”. Băieţelul se numea Yehudi Menuhin. Un an mai târziu, cei doi se vor întâlni la Paris, ca urmare a insistenţelor părinţilor micului Yehudi, ce doreau să-l convingă pe Enescu să devină profesorul copilului lor.Într-o primă fază, acesta refuză, dar impresionat atât de talentul băiatului, cât şi de stăruinţele părinţilor, acceptă până la urmă să-l mediteze.
Chiar în acel an 1926, Enescu îl ia împreună cu familia pe Yehudi Menuhin în România, pentru a nu întrerupe studiul viorii, instrument la care copilul făcea progrese uimitoare:„La zece ani cânta Poemul lui Chausson ca şi când ar fi avut treizeci, şi nu numai ca un tehnician remarcabil, dar ca poet, cu o pasiune care-l împingea până aproape de transă”(George Enescu).
În 1927, Enescu întrerupe meditaţiile cu Menuhin, recomandându-i să continue cu Alfred Busch, pentru a putea să aprofundeze şi stilul clasic german.
Menuhin s-a remarcat prin promovarea, pe plan mondial, a creaţiei artistice a lui George Enescu, dar şi prin prietenia remarcabilă cu celebrul muzician român, care i-a fost nu numai profesor ci şi mentor. Nu întâmplător, în anul 1958 avea loc, la Bucureşti, prima ediţie a prestigiosului Festival internaţional George Enescu, ediţie la care Yehudi Menuhin a fost unul din invitaţii speciali care a încântat publicul. La 40 de ani distanţă, la ediţia din anul 1998 a festivalului, marele Yehudi Menuhin se afla din nou pe scena festivalului, aceasta fiind ultima apariţie în România a maestrului, înainte de plecarea sa în „orchestra îngerilor”.
Emisiunea „Mari interpreți/Mari Compozitori” se difuzează de luni până joi, de la ora 13:00 (în reluare de la ora 22), ascultătorii Radio Clasic având ocazia de a se bucura de cele mai recente și apreciate interpretări din lumea muzicii clasice.
