Donald Trump a cerut „negocieri imediate” pentru a obține Groenlanda, dar a insistat, într-un joc de presiune și ambiguități, că nu va recurge la „forță excesivă”, în timp ce a lăsat Europei și NATO mesajul că refuzul va avea costuri.
Într-un discurs de peste o oră susținut la Forumul Economic Mondial de la Davos, președintele Statelor Unite a relansat frontal tema preluării Groenlandei, prezentând-o drept o necesitate strategică și transformând-o în axa unei intervenții în care s-au amestecat securitatea arctică, nemulțumirile față de NATO, tarifele comerciale și atacuri politice la adresa Europei.
Trump a declarat că urmărește „negocieri imediate” cu Danemarca pentru a „achiziționa” Groenlanda și a argumentat că doar SUA ar putea „proteja” insula, pe care a descris-o repetat ca pe „o uriașă masă de pământ” și „o bucată de gheață” cu relevanță pentru securitatea națională și internațională. În același timp, a încercat să dezamorseze scenariile unei escaladări militare, afirmând că nu va folosi forța: „Nu trebuie să folosesc forța, nu vreau să folosesc forța, nu voi folosi forța.” Totuși, chiar în cadrul aceleiași intervenții, a strecurat o formulare care a menținut neliniștea: a spus că, teoretic, SUA „nu ar obține nimic” fără a decide să utilizeze „forță excesivă”, adăugând imediat că nu intenționează să o facă.
Mesajul de fond a rămas însă unul de presiune. Trump s-a adresat direct Groenlandei cu o frază care, deși rostită într-un registru aparent negociator, a sunat ca un avertisment: „Puteți spune da și vom fi foarte recunoscători, sau puteți spune nu și vom ține minte.” În aceeași logică, a reluat critica potrivit căreia NATO și Europa ar profita de contribuția americană, susținând că SUA „dă atât de mult și primește atât de puțin în schimb”, și a respins ideea că o preluare a Groenlandei ar lovi alianța transatlantică, încercând să reambaleze dosarul ca pe o consolidare a securității occidentale: „O Americă puternică și sigură înseamnă un NATO puternic.”
În culise, tonul a fost perceput în Europa ca o demonstrație de forță politică, nu ca o simplă propunere de tranzacție. Comentariile lui Trump au venit după săptămâni de tensiuni publice legate de Groenlanda și după amenințări cu tarife împotriva unor state europene care se opun planului său. În paralel, la Londra, premierul britanic Keir Starmer a transmis în Parlament că nu va „ceda” presiunilor venite de la Washington în chestiunea Groenlandei, încercând să blocheze din start ideea că o capitală europeană ar putea negocia în numele altuia un teritoriu aflat sub suveranitate daneză.
Discursul de la Davos a fost „wide-ranging”, cu treceri bruște de la Groenlanda la economie, migrație și războiul din Ucraina. Trump a susținut că sub administrația sa SUA trăiește un „miracol economic”, că „inflația a fost învinsă” și că performanța ar fi alimentată, între altele, de majorarea tarifelor. A reluat și linia sa dură la adresa Europei, pe care a acuzat-o că „nu se îndreaptă în direcția corectă” din cauza cheltuielilor publice, „migrației necontrolate” și importurilor, insistând că unele locuri „nu mai sunt recognoscibile”. Tot în registrul său polemic, a atacat politicile climatice, numind tranziția verde „cea mai mare farsă din istorie” și a ironizat ideea că energia ar trebui să fie, în logica sa, o sursă de profit, nu de costuri.
În ceea ce privește Ucraina, Trump a afirmat că ar urma să se întâlnească la Davos cu Volodimir Zelenski și a cerut public o încheiere rapidă a războiului, susținând că și Vladimir Putin, și Zelenski „vor să facă o înțelegere”. În același timp, au apărut contestări ale unor cifre invocate de liderul american, inclusiv pe tema sprijinului financiar acordat Ucrainei, diferențele dintre afirmațiile sale și evaluările existente alimentând, încă o dată, dezbaterea despre exagerările din discursul politic american.
Pe piețe, mesajul că nu va recurge la forță militară pentru Groenlanda a avut un efect imediat de calmare, investitorii reacționând pozitiv după o perioadă de volatilitate alimentată de tensiunile geopolitice și de amenințările tarifare. Dar dincolo de reacțiile bursiere, miza principală rămâne una strategică: Groenlanda este un punct-cheie în arhitectura de securitate a Arcticii, iar orice încercare de a-i schimba statutul politic ar deschide o confruntare directă între Washington și o parte a aliaților săi.
În esență, Trump a încercat la Davos să fixeze o nouă regulă a jocului: fără „forță”, dar cu presiune. A vorbit despre negocieri, a negat recursul la arme, însă a lăsat în urmă o combinație de avertisment și condiționare politică, în care refuzul nu rămâne un simplu „nu”, ci devine începutul unei note de plată — comercială, diplomatică și, posibil, strategică.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
