Agricultura Regenerativăar putea fi o soluție pentru schimbările climatice și securitatea alimentară

Într-un câmp de porumb din America de Nord, un agronom și un fermier examinează recolta de radacini, folosite drept culturi acoperitoare pentru a proteja sănătatea solului. Practici ca aceasta, cunoscute sub denumirea de agricultură regenerativă, sunt din ce în ce mai studiate de cercetători și susținători ai mediului, care consideră că îmbunătățirea calității solului poate crește reziliența culturilor în fața secetei și a fenomenelor meteorologice extreme. Acestea sunt esențiale pentru adaptarea agriculturii la schimbările climatice, iar experții cer guvernelor să ofere stimulente financiare fermierilor pentru a adopta astfel de practici.

Ce înseamnă agricultura regenerativă?

Agricultura regenerativă își propune să refacă și să întrețină sănătatea solului printr-o serie de metode precum rotația culturilor și plantarea culturilor acoperitoare – plante care nu sunt destinate recoltării, dar care previn eroziunea și contribuie la îmbogățirea nutrienților solului. Rob Myers, directorul Centrului pentru Agricultură Regenerativă de la Universitatea din Missouri, explică: „Modalitățile prin care combatem schimbările climatice implică diversitatea biologică, mai multă materie organică în sol și abordări integrate”.

Deși agricultura industrială, cu monoculturi și utilizarea intensivă a îngrășămintelor și pesticidelor, asigură producții ridicate, aceasta perturbă echilibrul ecologic al solului și duce la poluarea apei. Datele arată că între 2013 și 2017, solurile din fermele americane au pierdut aproximativ 8.505 milioane de tone de strat fertil din cauza eroziunii. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) avertizează că peste 90% din solurile Pământului riscă să fie degradate până în 2050, ceea ce ar putea duce la o creștere a foametei.

Deși agricultura regenerativă nu are o definiție strictă, scopul său general este de a reface solul sănătos. Aceasta implică utilizarea unor metode tradiționale și sustenabile, precum:

• Culturile acoperitoare: Acestea sunt plante care, deși nu sunt recoltate, protejează solul de eroziune și absorb excesul de nitrați. Acest lucru împiedică infiltrarea nitraților în apele subterane și, prin descompunere, îmbunătățește fertilitatea solului.
• Rotația culturilor: Schimbarea culturilor de la un an la altul reduce riscurile pentru sol asociate monoculturilor. Studiile au arătat că această metodă crește biodiversitatea microbiană și îmbogățește solul cu elemente nutritive, precum azotul și carbonul.

În timpul unei secete majore din SUA în 2012, fermierii au observat că terenurile cultivate cu culturi acoperitoare erau mai reziliente comparativ cu cele fără astfel de culturi. Acest rezultat a fost o surpriză, deoarece inițial se credea că aceste plante consumă umiditate suplimentară din sol. Rob Myers a colaborat cu organizații de conservare pentru a desfășura un sondaj național privind culturile acoperitoare, care a arătat o creștere medie de 9,6% la producția de porumb și 11,6% la soia în timpul secetei în fermele cu astfel de culturi.

Necesitatea subvențiilor pentru agricultura regenerativă

Adoptarea practicilor regeneratoare presupune, totuși, investiții inițiale semnificative. Majoritatea fermierilor încep să obțină profituri abia după câțiva ani de la implementarea acestora. În Statele Unite, susținătorii agriculturii regenerativă propun includerea unor subvenții în Farm Bill – o legislație actualizată periodic, ce sprijină fermierii cu ajutoare pentru dezastre și instruire. În Uniunea Europeană, noua Politică Agricolă Comună, implementată în 2023, include deja finanțări pentru astfel de practici.

Un exemplu de succes este fermierul Brandon Kaufman din Kansas, care, după ce a primit subvenții pentru a încerca practicile regenerative, a continuat să le utilizeze, câștigând cunoștințe valoroase despre solul său. „Este nevoie de timp și de stimulente financiare pentru ca fermierii să facă tranziția”, spune Kaufman.

Agricultura regenerativă oferă o cale sustenabilă de adaptare la schimbările climatice și poate ajuta la securizarea alimentară pe termen lung. Adoptarea acestor practici poate necesita timp și investiții, dar impactul asupra mediului și potențialul de a asigura producția agricolă în viitor fac ca acestea să fie esențiale.