Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Oxford arată că pițigoii mari își modifică repertoriul muzical în funcție de vârstă, interacțiunile sociale și migrație – într-un mod similar cu evoluția limbajului și muzicii la oameni.
20.000 de ore de înregistrări pentru a analiza cultura păsărilor
Pentru a înțelege cum se schimbă cântecele în rândul populațiilor de pițigoi mari, echipa condusă de Dr. Nilo Merino Recalde a studiat 20.000 de ore de înregistrări din pădurea Wytham Woods din Oxford. Folosind inteligență artificială, cercetătorii au reușit să asocieze peste 100.000 de cântece cu indivizi specifici, analizând influența vârstei, migrației și structurii populației asupra melodiilor.
🔹 Păsările de aceeași vârstă cântă melodii similare
🔹 Păsările mai bătrâne păstrează cântece mai vechi și mai puțin populare
🔹 Tinerii care migrează adoptă cântecele locale în loc să introducă altele noi
Pițigoii mari și tradițiile muzicale
S-a observat că păsările mai stabile dintr-o anumită zonă dezvoltă cântece unice, specifice locului. În schimb, în comunitățile cu multe păsări migratoare, repertoriile tind să se uniformizeze, deoarece păsările preiau melodiile populare din întreaga populație.
„Este foarte interesant, pentru că arată cum se formează trăsăturile învățate, asemănător cu ceea ce se întâmplă în limbajul și muzica umană”, spune Dr. Recalde.
Implicatii pentru conservarea speciilor
Aceste descoperiri ar putea avea un impact major asupra conservării păsărilor, deoarece analiza cântecelor poate oferi informații despre starea unei populații fără a fi nevoie de capturarea indivizilor.
🔹 Un nou mod de a monitoriza biodiversitatea?
🔹 Cântecele păsărilor ar putea dezvălui probleme în structura unei populații
Astfel, studiul demonstrează că muzica păsărilor este mai mult decât un simplu cântec – este un indicator al dinamicii culturale și ecologice din rândul speciilor.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
