Cea mai dificilă sonată pentru violoncel, interpretată de Horaţiu Luduşan la prima „Schubertiadă” din România

Una dintre cele mai dificile lucrări muzicale, „Sonata pentru violoncel solo” de György Ligeti, a fost interpretată de Horaţiu Luduşan la prima „Schubertiadă” din România, alături de mari maeştri recunoscuţi la nivel internaţional, la Academia Sighişoara.

La cei 25 de ani ai săi, violonistul Horaţiu Luduşan susţine că deşi sonata lui Ligeti este o lucrare pretenţioasă, care presupune un efort deosebit din partea interpretului, a reuşit să o abordeze inclusiv datorită cursurilor de Alexander Technique, urmate în cadrul Academiei Sighişoara.

„Este o sonată cu care am cochetat o perioadă, dar nu m-am încumetat să o fac fiindcă o consideram dificilă. Când am început să o studiez treptat am luat lucrurile încet, am ajuns până la urmă să o aduc la un tempo care îmi place mie. Această sonată este dificilă tehnic, dar e foarte frumoasă. Are o poveste interesantă. Un dialog, în două părţi. A fost scrisă la sfârşitul studiilor lui Ligeti pentru o violoncelistă de care acesta era îndrăgostit în secret. Ea, neştiind intenţiile compozitorului, nici măcar nu a cântat piesa. Mai târziu i-a fost comandată o sonată de violoncel de către o violoncelistă şi a compus şi partea a doua, care se numeşte ‘Capriciu’ şi care este foarte rapidă şi dificilă tehnic. Fizic e foarte pretenţioasă, de aceea cursul de Alexander Technique mi-a deschis o altă perspectivă, din punct de vedere al poziţiei corpului”, a declarat pentru AGERPRES, violonistul Horaţiu Luduşan.

Violonistul a spus că toată sonata durează 9-10 minute, însă presupune un efort şi un nivel de concentrare extrem de ridicat, fiind foarte multe note.

„Dar în momentul în care ajungi să interpretezi piesa în public trebuie să fii la un nivel la care să o poţi duce cap-coadă. (…) Alexander Technique ar trebui introdusă şi în educaţie la noi, fiindcă sunt foarte mulţi instrumentişti care renunţă să mai cânte chiar din cauza crampelor musculare, efortului fizic şi suprasolicitării. Apar probleme ale mâinilor şi ale spatelui în general. Trebuie făcut un echilibru între cântatul haotic din punct de vedere fizic şi implicat, trebuie puţin ponderat. Apar boli profesionale fiindcă lucrăm poate prea mult cu instrumentul şi nu şi cu instrumentistul. Trebuie să vedem cum putem lucra cu instrumentul, iar acest lucru porneşte din cap, de la conştientizarea mişcării corporale„, a susţinut Horaţiul Luduşan.

Directorul artistic al Academiei Sighişoara, violonistul Alexandru Gavrilovici, fost prim concert-maestru al Orchestrei Simfonice din Berna timp de 34 de ani, a declarat pentru AGERPRES că aceste cursuri de Alexander Technique potenţează foarte mult performanţa instrumentistului.

„Uitându-ne la marii maeştri trebuie să vedem, corporal, de ce au ajuns la un asemenea nivel. Şi asta se poate şi printr-o conştientizare a bagajului fizic şi gestionarea acestuia. Horaţiu Luduşan este un caz fericit, cântă ca un maestru Zen sau Yoga. Tehnica face diferenţa între şansele instrumentiştilor cu talent echivalent. În general instrumentiştii sunt împinşi la greşeli legate de stres şi de a obţine performanţa cu orice preţ, care este de fapt începutul sfârşitului la muzicieni. Exact acest lucru prin Tehnica Alexander poate fi ameliorat. A fost şocant pentru mine, după 7-8 şedinţe de Tehnică Alexander să văd cum îmi folosesc materialul fizic într-un mod complet neadecvat, ca şi cum mergi invers pe autostradă. Şi de atunci am văzut că ceea ce a apărut prin Alexander Technique am putut să recunosc cu adevărat la marii maeştri„, a afirmat Alexandru Gavrilovici.

Înainte de a fi cooptat pentru a cânta alături de alţi 12 muzicieni recunoscuţi internaţional, în cadrul primei Schubertiade din România, Horaţiu Luduşan a acumulat numeroase premii naţionale şi internaţionale, fiind unul dintre studenţii selectaţi de Uniunea Naţională a Interpreţilor din România (UNIMIR), în urmă cu patru ani, să se perfecţioneze la Academia Sighişoara.

„Anul acesta am avut ocazia să văd din perspectiva interpretului această ediţie aniversară a Academiei Sighişoara. Am fost extraordinar de impresionat de entuziasmul cu care maeştrii vin aici şi se ocupă de studenţi, de concerte. Sunt oameni extraordinari veniţi din toată lumea. Am avut parte de cea mai pozitivă energie, Academia Sighişoara a fost un refugiu spiritual”, a subliniat Luduşan.

La prima Schubertiadă din România – o manifestare la modă în Europa în secolul al XIX-lea, care a fost iniţiată pentru a sărbători muzica lui Franz Schubert (1797-1828) – au participat artiştii Nathalie Comas-Pena (soparană), Johanna Will (soprană), Anton Kernjak (pian), Gerardo Vila (pian), Tobias Schabenberger (fortepiano), Alexandru Gavrilovici (vioară), Adelian Oprean (vioară), Alessandro d’Amico (violă), Alexandre Foster (violoncel), Botond Kostyak (dublu bas), Theodora Buia (vioară), Lilla Fodor (violă) şi Horaţiu Luduşan (violoncel).

Schubertiada a presupus organizarea a patru concerte într-o zi, în Biserica Catolică, Turnul cu Ceas, Sala Sander şi Sala Barocă a Primăriei Sighişoara.