Getting your Trinity Audio player ready...
|
Actul istoric de la 1 Decembrie 1918, care a consfințit unirea Transilvaniei cu România, a deschis o nouă etapă în evoluția statului național român, influențând profund structurile politice, economice și sociale ale țării. Această unire a avut un impact semnificativ și asupra Bisericii Ortodoxe Române, care a trebuit să se adapteze noilor realități printr-un proces de unificare și reorganizare.
Necesitatea unificării bisericești
În urma Marii Uniri, Biserica Ortodoxă Română se confrunta cu o diversitate de structuri organizatorice și practici administrative în diferitele provincii istorice. De exemplu, în Vechiul Regat, Biserica era subordonată aproape total statului, ceea ce crea o instabilitate constantă în viața bisericească. În Bucovina, aflată sub dominație austriacă, Biserica era supusă aparatului de stat habsburgic, iar prin intermediul “fondului bisericesc” creat de Habsburgi, clerul ajunsese la o situație materială deosebită, asemănătoare cu cea din țările occidentale, fapt care l-a înstrăinat de credincioși. În Basarabia, Biserica funcționa după modele rusești, moștenite de la regimul țarist. Singura excepție notabilă era Biserica Ortodoxă din Transilvania și Banat, care avea o organizare autonomă, bazată pe Statutul Organic al mitropolitului Andrei Șaguna, ce promova autonomia față de stat și sinodalitatea, adică colaborarea dintre clerici și mireni în conducerea treburilor bisericești.
În acest context, se impunea o unificare a Bisericii Ortodoxe Române sub conducerea Sfântului Sinod din București, pentru a crea o structură unitară și coerentă, adaptată noilor realități naționale.
Pași spre unificare
La 17/30 decembrie 1919, a avut loc o sesiune extraordinară a Sfântului Sinod și a Consistoriului Superior Bisericesc, la care au participat ierarhii din vechiul Regat și din provinciile unite. În cadrul acestei reuniuni, s-a adoptat o declarație prin care se preciza: “Unirea națiunii române – cea din 1918 – să se extindă și asupra sfintei noastre biserici strămoșești, așa ca Biserica Ortodoxă a Basarabiei, a Bucovinei, a Ardealului, a Banatului, a Crișanei și cea din părțile ungurene să alcătuiască o singură Biserică Autocefală Ortodoxă Națională Română, a cărei autoritate supremă este Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Ortodoxe Autocefale a României întregite”.
Un pas important în acest proces a fost alegerea episcopului Caransebeșului, Miron Cristea, în scaunul vacant de mitropolit primat al României, la 18/31 decembrie 1919. Sub conducerea sa, au continuat eforturile de unificare bisericească, inițiate încă din mai 1919. Astfel, la 18 septembrie 1920, s-a întrunit la București “Constituanta bisericească”, formată din membrii Sfântului Sinod, foști miniștri de Culte, profesori de teologie și preoți de mir. Aceasta a ales o comisie de 15 membri, în frunte cu mitropolitul Miron, pentru a elabora un proiect de Statut de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române.
După mai mulți ani de dezbateri și consultări, în martie 1925, proiectul de lege și Statutul de organizare a Bisericii au fost prezentate corpurilor legiuitoare. Acestea au fost votate și promulgate la 6 mai 1925, sub titlul: “Legea și Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române”.
Înființarea Patriarhiei Române
Un moment deosebit de important în consolidarea unificării bisericești a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. În 1925, Biserica Ortodoxă Română a devenit Patriarhat, având ca prim Patriarh pe Miron Cristea. Această unificare a bisericilor din vechile provincii românești a simbolizat nu doar unitatea teritorială, ci și coeziunea spirituală a românilor.
Unificarea Bisericii Ortodoxe Române după Marea Unire de la 1918 a fost un proces complex, care a necesitat eforturi susținute din partea ierarhilor și a credincioșilor. Prin adoptarea unui statut unitar și prin ridicarea la rang de Patriarhie, Biserica Ortodoxă Română și-a consolidat rolul de factor de coeziune națională și spirituală, contribuind la dezvoltarea identității naționale și la promovarea valorilor culturale și religioase ale poporului român.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.